Proiectul privind includerea frontierelor romane în UNESCO, analizat la Cluj-Napoca

Specialiştii în frontierele romane din mai multe ţări europene s-au reunit, marţi, la Cluj-Napoca pentru a analiza problemele legate de administrarea siturilor arheologice care alcătuiesc graniţele Imperiului Roman şi înscrierea lor pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Evenimentul intitulat ‘’Frontiers of the Roman Empire – Europe – Consultation Meeting – Cluj 2018” a fost organizat de Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei în colaborare cu Universitatea Babeş-Bolyai.

Printre participanţii la conferinţă s-au numărat dr. C. Sebastian Sommer (Bayerisches Landesamt für Denkmalpflege, München), René Ployer de la Departamentul de Studii Clasice din cadrul Universităţii din Viena, Katalin Wollak (Ungaria), Lubica Pinèíková (Slovacia), Nemanja Mrdic (Serbia), Snežana Golubovic (Serbia), Bojana Mihaljevic (Serbia), Silva Sabkova (Bulgaria), Kalin Dimitrov(Bulgaria) şi Steve Bödecker (Germania)

Înscrierea frontierei romane din diferitele ţări europene (Marea Britanie, Olanda, Germania, Austria, Ungaria, Serbia, Bulgaria) pe care le străbate a fost un obiectiv comun, fiind desemnat în lista UNESCO, în 2005, un monument trans-naţional denumit Frontiers of the Roman Empire (FRE). Ca parte integrantă a sistemului general defensiv al Imperiului Roman, limesul dacic are o valoare culturală extraordinară. Sectorul de limes al Daciei este cel mai lung din Europa, însumând peste 1000 km, fiind totodată şi cel mai complex. Frontiera Dunării (Ripa Danuvii) are pe teritoriul României cel mai mare interval cronologic de utilizare din întregul Limes roman din Europa, fiind în acelaşi timp şi cel mai lung sector de pe cursul fluviului care traversează teritoriul unui stat – 1,075 km, din care aproximativ 700 km sunt sectoare comune cu Bulgaria şi Serbia.

În 2014, Ministerul Culturii a iniţiat Programul naţional LIMES prin care se urmăreşte documentarea monumentelor care compun graniţa romană de pe teritoriul României. Finanţarea propriu-zisă a acestui program de către ministerul amintit a început în anul 2016. Programul de inventariere a monumentelor din cadrul graniţelor romane situate pe teritoriul României presupune mai multe etape, având totodată un plan complex de activităţi planificate pentru 5 ani. Conform acestuia, în primul rând trebuie determinată localizarea precisă a monumentelor, apoi stabilite limitele siturilor şi zona lor de protecţie. În paralel este necesară comunicarea constantă şi corelarea demersurilor cu Institutul Naţional al Patrimoniului, Direcţiile Judeţene de Cultură, precum şi autorităţile locale şi judeţene pentru stabilirea regimului juridic al terenurilor, includerea lor în viitoarele documentaţii de urbanism şi strategii de dezvoltare, în vederea punerii în valoare şi monitorizării adecvate a acestora. În judeţul Cluj există porţiuni de Limes care fac parte din obiectivele Programului în localităţile Chiuieşti (Dealul Crucii, Dealul lui Mihai), Căşeiu (castrul roman), Poieni (Dealul Bonciului, Rambusoi, Dosul Marcului, Horhiş, Cetatea), Vânători (Cornul Vlaşinului, Grebăn, Poic), Hodişu (Cornul Sonului), Gilău (castrul roman), Turda (castrul roman), Bologa (castrul roman), Sutor.

Instituţiile din România implicate în documentarea acestui proiect sunt Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR) din Bucureşti şi Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni (MNCR) din Sfântul Gheorghe.

Până în prezent au fost cartate (conform unui standard minimal de date) peste 350 de monumente, fiind stabilite justificările cu privire la criteriile de autenticitate şi integritate pentru fiecare sit în parte. Înscrierea frontierei romane în patrimoniul UNESCO este un obiectiv extrem de important pentru România iar dacă acest lucru se va realiza în acest an ar fi o contribuţie deosebită adusă centenarului Marii Uniri.

Din păcate însă lucrurile nu sunt tocmai roz la nivelul proiectului derulat în România.

Media centrală a atras atenţia că din cauza unor deficienţe apărute în cadrul programului, există riscul compromiterii demersului de a înscrie vestigiile de pe teritoriul României ale graniţei fortificate nord-dunărene a Imperiului Roman în Patrimoniul UNESCO. Una dintre probleme e legată de faptul că nu s-a reuşit clarificarea regimului juridic privind proprietatea siturilor arheologice, deşi acest pas trebuia făcut până în septembrie 2016. Totodată, o altă deficienţă constă în faptul că membrii Comisiei Limes nu ar fi respectat criteriile UNESCO privind autenticitatea monumentelor. Ambele probleme sunt puse pe seama lipsei de coordonare în interiorul comisiei iar dacă nu vor fi remediate există riscul ca România să rateze această şansă de a ocupa încă un loc pe lista UNESCO.

Cosmin PURIŞ