Probleme în paradis

Goana după mult şi ieftin…
Mai pe înţelesul tuturor, patronatele germane caută multiplicarea bogăţiei. Nu există prea multe căi pentru atingerea acestui deziderat. Economia îşi are regulile ei şi, independent de şmecheriile la care se recurge, legile obiective îşi spun, până la urmă, cuvântul.
Zilele trecute, l-am ascultat cum minte pe preşedintele Confederaţiei Germane a Camerelor de Comerţ. Şi, zău, m-am mirat de cât de plastic ştie să mintă un oficial neamţ. Parcă s-a instruit în mediile politice româneşti! Emanaţia celui mai xenofob popor, Eric Schweitzer spune că nemţii „nu-şi pot permite… xenofobia, pentru că majoritatea companiilor au nevoie să angajeze străini”.
Chiar aşa să fie?
E nevoie de arabi, africani, sud americani sau asiatici? Nu cred. Ba chiar am convingerea că este o abordare cât se poate de mincinoasă întreaga poveste. Şcolile germane sunt dintre cele mai bune de pe continent. Pa lângă disciplina pe care o are în ADN, învăţământul din Germania are şi enormul avantaj al unei îndelungate tradiţii, în care practica primează. Experimentul e suveran. Iar acumularea cunoştinţelor se face la obiect, fără prea multe… vizionări ale altor sectoare decât cele interesate. Neamţu’, aşadar, ca şi ceilalţi creştini europeni are un simţ mult dezvoltat al muncii, al lucrului bine făcut. Şi-atunci? De ce această goană după străini? Simplu. Pentru că neamţul îşi cere preţul. Mare!
Nu-şi vinde forţa de muncă pe nimic. Neamţul sau…, în general, europeanul s-a dezobişnuit să lucreze doar pentru a supravieţui. A devenit conştient de valoarea cunoştinţelor lui şi importanţa produsului pe care-l realizează. De valoarea înmagazinată acolo, pentru a putea fi vândut la un preţ bun. Şi, desigur, nu mai acceptă, ca boierul să ia tot, iar el să trudească doar pentru ca celălalt să huzurească.
Năcăjitul?
Că vin din pustietăţile deşerturilor sau din mizeria acumulată în traiul pestilenţial din bantustanele africane, din creierii munţilor altădată bătuţi de incaşi sau din subdezvoltata dar suprapopulata Asie, acest tip de individ se bucură că scapă de apăsarea secolelor trecute. Că face un salt. Evident că între a târâ cămila printre dune nesfârşite şi îngrijirea unor cai de rasă în grajduri încălzite şi luminate e o mare diferenţă. La aşa ceva nu se fac mofturi! Între două oaze, cu distanţe bătute de furtuni deşertice şi apa de la robinet e cale cât de aici pe Sirius. Ca şi între frunza de baobab şi hârtia igienică… Iar migranţii ştiu aprecia toate astea. Europeanul? A fost mereu în pas cu ce s-a întâmplat pe continentul lui. Pe când , în Arabia Saudită ieri s-a îngăduit femeilor să conducă o maşină!
E clar de ce nu e bun românul, dar e excelent sirianul?
Evident că preţul îl vor plăti popoarele Europei. Dar, până atunci, dacă ne lăsăm păcăliţi, îmbuibaţii vor câştiga şi mai mult. Iar gaşca bubulilor se va învârtoşa şi mai şi.
Radu VIDA