Problema ţărănească

RADU VIDA

Trebuie spus: am folosit  binecunoscutul titlu doar pentru a  sublinia faptul că avem această problemă de demult. Iar încercările de rezolvare au dat chix. Şi vine acu’ Academia Română să spună ce şi cum. Prin instituţiile sale de Economie Socială şi Cercetare a calităţi vieţii, bătrînii academicieni ne anunţă că populaţia rurală a ţării trăieşte în condiţii precare. Nu, zău?! Aşa-i de cînd lumea! Iar încercările de remediere a situaţiei – atunci cînd s-a vrut acest lucru – au reprezentat eşecuri totale. Cauzele pe care le invocă cei care stau pe la birouri şi cugetă sînt însă total greşite.

Să vedem.
Cifrele spun că 36 la sută din populaţia rurală are statut de lucrător pe cont propriu. Şi că, peste un milion de oameni nu au nici un fel de venituri stabile. Trăiesc fără salariu sau plată în natură. Eventual, lucrători cu ziua, cu plăţi aleatorii. Viaţă de mizerie, ce mai! Sondajul dă şi alte cifre, menite a susţine o idee. Fixă şi irelevantă, dacă stăm să ne gîndim şi, mai ales, dacă rezultatul spuselor noastre se produce în concordanţă cu realităţile de pe teren. Pentru că – se ştie – nu se pot emite judecăţi de valoare, dacă cunoaştem realitatea doar din spusele altora, sau, mai rău, din lecturile docte ale unor confraţi cu imaginaţie bogată. Aşadar: 99,2% din populaţia rurală trăieşte în forme de subzistenţă individuală şi, doar 0,8% din suprafaţa agricolă a ţării este cuprinsă ca forme de persoane juridice. Mai precis, spune studiul  (bine realizat, trebuie spus, dar prost argumentat!), există 3,8 milioane de exploataţii agricole distincte (sîntem fruntaşii codaşilor din UE!). Ce vor să spună domnii academicieni? Că sărăcia de la ţară e cauzată de gradul mic de asociere înregistrată în agricultură. Greşit.

Asocierea sau nu între două babe sau între 50 de moşnegi este tot atît de inutilă cînd e vorba despre munci agricole, ca şi gîndul că ai putea să ajungi cu bicicleta mai repede la Madrid, doar pentru că o maşină, spre exemplu, trebuie să se oprească la stopuri şi se strecoară mai greu printre surate. Chiar studiul academicienilor spune că au existat 15,7% asociaţii, societăţi sau cooperative agricole, dar că numărul lor s-a redus după intrarea ţării noastre în UE.

Este evident, forma de asociere sau nu pe care o promovează România este cu totul ineficientă. Agricultura modernă se face în condiţii asemănătoare cu industria: angajaţi, adică, specialişti de primă mînă şi, mai ales, tehnologii performante, care înlocuiesc multe braţe de muncă. Şi acţionari. Oameni cu bani, adică. Mai exact, este nevoie de o reală reducere a lucrătorilor din agricultură, pe criteriile înşirate mai sus. Cum? Prin intensificarea industrializării, acumulare financiară şi suport pentru cei care vor să lucreze mari exploataţii agricole. Cu muncitori agricoli valizi, angajaţi cu contract şi policalificaţi desigur.

Altfel, nevoile din lumea satului îşi vor pune mereu amprenta pe studiile elitiste. Şi, dincolo de cifre dezamăgitoare, nu vom şti niciodată, de fapt, care sînt necesităţile reale ale omului care, şi astăzi, trăieşte ca în secolele trecute. Pentru că, vedeţi dumneavoastră, nevoile sînt diferite, iar determinarea lor de necesităţile fizice şi psihice diferă. Nu încorsetarea în piramida lui Maslow contează, ci, cum spuneam, realităţile noastre. Cică,  în mediul rural, pînă şi dorinţele, nevoia şi  crearea senzaţiei de plăcere diferă de existenţa urbană (cea din urmă, şi ea, de multe ori, amprentată de cutuma rurală).

Evident că fărîmiţarea terenurilor agricole a fost o greşeală. Şi nu de azi, de ieri, ci exact din perioada în care la modă erau împroprietăririle pentru diferite fapte. Proprietatea capitalistă asupra pămînturilor trebuie să se dezvolte natural şi, odată cu dezvoltarea tehnologică, să se ajungă la reducerea treptată a numărului de lucrători. Restul fiind redistribuiţi în industrie. Din moment ce acest lucru nu s-a întîmplat, iar sincopa de 50 de ani de totalitarism a unificat pămînturile artificial, trebuie reluat procesul de la capăt. Iar etapele se vor „arde” de la sine, dacă creşterea economică se canalizează spre sporul industrial şi de servicii de toate felurile.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.