Problema malnutriţiei este subapreciată pe scară largă

Reuters

Problema malnutriţiei este subapreciată pe scară largă, în mare parte din cauză că o nutriţie de proastă calitate este frecvent confundată cu lipsa de hrană, a avertizat Anthony Lake, directorul executiv al UNICEF (Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii).

În realitate, malnutriţia şi consecinţele sale ireversibile asupra sănătăţii afectează şi ţări care se bucură de o relativă bunăstare, cum este India, unde hrană există din belşug, dar accesul la ea este inegal şi conţinutul nutriţional poate fi scăzut, a explicat Lake.

Subnutriţia şi mai ales oprirea din dezvoltare reprezintă una din crizele care îi afectează pe copii pe plan mondial, dar este prea puţin recunoscută, a punctat directorul UNICEF.

Subdezvoltarea este consecinţa subnutriţiei în primele 1000 de zile din viaţa copilului, avînd în vedere şi perioada de sarcină. Copiii subdezvoltaţi învaţă mai prost la şcoală şi tind să trăiască în sărăcie, avînd la rîndul lor copii care rămîn subdezvoltaţi, ceea ce sporeşte sărăcia în ţările şi regiunile afectate şi creşte decalajul dintre bogaţi şi săraci, a continuat Lake.

“Cifrele sînt fenomenale. În India, de exemplu, circa 48% dintre copii sînt subdezvoltaţi, iar în Yemen aproape 60%. (…) Iar problema este că e un fenomen absolut ireversibil. Un copil subnutrit poate fi hrănit pentru a-l readuce la un nivel corespunzător, dar un copil subdezvoltat, din cauza efectelor asupra creierului, are deja o capacitate cognitivă redusă permanent în jurul vîrstei de doi ani”, a notat directorul UNICEF.

Revista medicală The Lancet arată că 165 de milioane de copii sînt subdezvoltaţi din cauza malnutriţiei, iar aproape jumătate din decesele în rîndul copiilor sub vîrsta de 5 ani – estimate la 3,1 milioane pe an – sînt provocate de malnutriţie.

În prezent, potrivit UNICEF, eforturile globale trebuie să se concentreze asupra a 20 de ţări, în cea mai mare parte din Africa şi Asia, unde trăiesc 70% din copiii subdezvoltaţi ai lumii. Costul combaterii malnutriţiei în aceste ţări este evaluat la 7 miliarde de dolari pe an, conform directorului UNICEF, în timp ce angajamentele aşteptate de la summitul de sîmbătă sînt de circa jumătate din această sumă.

Dar, a avertizat Anthony Lake, asigurarea securităţii alimentare – adică a unei cantităţi suficiente de hrană pentru fiecare ţară – nu trebuie confundată cu rezolvarea problemei malnutriţiei. “Dacă eşti, de exemplu, în Africa şi mănînci doar tapioca, poţi avea stomacul plin şi tehnic te bucuri de securitate alimentară, dar asta nu înseamnă că ai obţinut nutriţia necesară pentru a preveni subdezvoltarea”, a spus Lake.

El a insistat asupra importanţei unor programe de măsuri, cum sînt promovarea de alimente cu conţinut nutritiv mai ridicat, recomandarea alăptării exclusive la sîn în primele şase luni de viaţă ale copilului şi folosirea de suplimente cu vitamina A, acid folic, zinc şi fier.