PRO INVENT 2025, eveniment de referință la Universitatea Tehnică Cluj

Marea problemă în inventica românească: transferul tehnologic!

Marți a început la Cluj Napoca, sub patronajul Universității Tehnice, Salonul Internaţional al Cercetării Ştiinţifice, Inovării şi Inventicii, PRO INVENT, eveniment de referinţă, unde inventatorii, antreprenorii, reprezentanţii mediului academic şi pasionaţii de tehnologie se întâlnesc pentru a modela viitorul. De peste două decenii, universitatea clujeană promovează dialogul între creativitate şi piaţă, reliefând cercetarea de vârf şi inovaţiile cu impact real. Ediția de anul acesta vine cu un nou format de prezentare a invențiilor, proiectelor și tehnologiilor, unde inventatori consacrați dar și studenți și elevi cu idei revoluționare, alături de distinșii rprezentanți ai unor universități din țară, cercetători și antreprenori din mari companii își vor aduce aportul la promovarea ideii de excelență. „Pro Invent este locul unde s-au lansat și au fost recunoscute nenumărate invenții din aproape toate domeniile, dela energie și protecția mediului, la sănătate, agricultură și materiale inovatoare.

Cei care țin activă producția de inventică

Prezent la deschiderea manifestării, prof. univ. dr. Radu Munteanu, fost rector al U.T . Cluj, a menționat: „Cu fiecare ediție ne reafirmăm angajamentul de a sprijini și celebra inovația. Ediția de anul acesta consacră istoric cele 22 de ediții ale salonului de inventică și reprezintă o componentă a preocupării statornice pe care conducerea Universității Tehnice a avut-o în ultimul sfert de secol pentru această problemă dar și atracția pentru manifestare a principalelor institute de cercetare științifică din România, precum și a universităților din România. Ca să facem o întregire a conceptului de creație, am avut ediții cu dedicare chiar și pentru partea artistică: adică pentru frumos și pentru util. La actuala ediție peste 350 de expozanți au avut ocazia de a-și prezenta lucrările, implicit pe segmentul on-line. Iar aici mă refer în mod special la partenerii noștri din Republica Moldova, cu precizarea că dumnealor s-au prezentat la salon cu mai mult de 30 de invenții. Mișcarea de inventică a moldovenilor este remarcabilă și nelipsită de la expozițiile internaționale. Au cel puțin 18 ani de când se prezintă la astfel de evenimente. I-am luat ca exemplu pentru că timpul trece iar cei apropiați sunt cernuți de istorie. Toți cei care se prezintă la aceste saloane internaționale sunt factorii care țin producția românească de inventică la nivelul care este!” .

Cheltuieli și eforturi mari dar nimeni nu-ți garanteză piața

Profesorul Munteanu consideră însă că „…o chestiune importantă este dată de transferul tehnologic. Sub acest aspect România are o mare problemă. Este adevărat, vorbim de o altă meserie, aceea de a ști să iei, să concepi o planșă, iar planșa aceea să se regăsească după un interval de timp, sub formă de produs, într-un magazin. Asta înseamnă investiții, cheltuieli – și nu mici – eforturi profesionale deosebite, la care se adaugă și o politică a riscului, în sensul că nimeni nu-ți certifică dacă produsul respectiv face față rigorilor comerciale. Deci această problemă a transferului este prezentă în toate universitățile tehnice din România. Unii totuși au reușit să-și „lipească” invențiile de contracte întocmite anterior, în alte competiții și să scoată pe piață produsele”.

Cupola necesară și timpul de așteptare

Institutele de cercetare nu au multe invenții dar miile de firme mici din țara asta fac totuși multă cercetare pe cont propriu. Se dezvoltă astfel, vânzând idei, vânzând produse. Dacă toate aceste lucruri s-ar coagulat sub o cupolă, rezultatul inventicii în România ar fi surprinzător. În România nu toți au posibilitatea să fructifice șansa pe care ți-o dă prezentul. Inventica este costisitoare. Toți acești inventatori din companii mai mici sau mari își rezolvă punerea în valoare a produselor concepute astfel încât săcâștige cât mai urgent din rezultatul cercetărilor.

Timpul de așteptare

Profesorul Radu Munteanu menționeaă că trebuie să avem în vedere un timp de așteptare: „Până prudusul va fi materializat, vorbim de un timp de așteptare: taxe pentru omologări, standarde, autorizări, alte lucruri de genul acesta care se traduc în cheltuieli și zile de așteptare. Mai ales la produsele noi care creează o altă constantă de timp. Și atunci este clar că un produs poate îmbătrâni pe planșetă din cauza suitei problemelor enunțate. Ar fi bine dacă în România s-ar crea instituții care să se ocupe numai de transferul tehnologic. Pentru că timpul trece, costurile sunt imense iar distribuirea riscă să fie slabă!”.

Producția de brevete: România nu are o poziție confortabilă

Pentru tineri aceste experiențe sunt foarte importante. Sunt ca o facultate la școala altora. Curentul de inventică trebuie întreținut, așa cum o face Universitatea Tehnică Cluj, dar este, din păcate, foarte redus. Dacă la o populație de 17-18 milioane, cât mai are România, ai numai 1000 propuneri de brevete de invenții pe an, acest lucru însemană foarte puțin. La 1000 de propuneri rata succesului este sub 30 %. „ Aș vreau să menționez că foarte muți tineri care au idei deosebite, le valorifică direct la companiile mari, dotate cu compartimente care se ocupă cu protejarea și valorificarea acestor idei, trecând peste noțiunea de proprietate intelectuală. Noutatea tinerilor aduce companiilor un plus de profit tocmai prin valoarea intelectuală. Nu se mai brevetează în țară, se brevetează direct în străinătate. În clasamentele internaționale România nu are o poziție confortabilă în ceea ce privește producția de brevete la un milion de locuitori. Un capitol la care nu stăm bine. Dar sperăm ca timpul să rezolve aceste lucruri!” -spune profesorul Radu Munteanu.

Beniamin Pascu