Primari mai vechi, primari mai noi

Dadulescu-ViorelVIOREL DĂDULESCU

De-a lungul timpului, începînd cu perioada Marelui Principat al Transilvaniei, Clujul a avut peste 40 de primari, unii mai eficienţi alţii mai delăsători. Din vremurile cînd Clujul a fost condus de ei, ne-au rămas atitudini, amintiri, dar şi edificii, parcuri, statui şi instituţii, care au devenit adevărate repere ale oraşului.

În perioada Imperiului Austro-Ungar, cînd administraţia era ungară, Clujul a fost condus de şapte primari, în timpul cărora au fost înfiinţate, printre altele, parcul oraşului şi Grădina Botanică. Cel mai longeviv în acestă funcţie a fost Géza Szvacsina, care a ocupat această poziţie timp de 15 ani, între 1898 şi 1913.

În perioada interbelică, după unirea Transilvaniei cu România, primul primar român a fost Iulian Pop, numit în funcţie în 1919 de Consiliul Dirigent al Transilvaniei. Din timpul mandatului său, care a durat pînă în 1923, ne-au rămas Universitatea Românească, prima reţea de gaz metan, statuia Lupa Capitolina şi podul peste Someş din piaţa Mihai Viteazul. Succesorul său, Octavian Utalea are meritul de a fi deschis un Cerc Militar în Palatul Reduta şi de a fi înfiinţat Şcoala de Arte Frumoase. Theodor Mihali, care a condus oraşul în două mandate, primul în 1926, iar al doilea între 1927 şi 1931, a înfiinţat o uzină electrică. De remarcat că Theodor Mihali a donat primăriei acţiuni în valoare de 40.000 de lei, veniturile acestora fiind utilizate pentru ajutarea săracilor din oraş. Din mandatul lui Victor Deleu (1932 – 1933) datează piaţa Catedralei Ortodoxe, Nicolae Drăganu, un reputat filolog, lingvist şi istoric literar, a contribuit la modernizarea Pieţei Unirii şi a sistemului de iluminat al străzilor, iar Coriolan Tătaru, un medic dermatolog care a fost primar între 1931 şi 1932, a ridicat nivelul de sănătate publică şi a înfiinţat un muzeu dermatologic. O figură aparte a fost şi Sebastian Bornemisa, primar cu două mandate (în 1932, respectiv între 1938 şi 1940), care a fost arestat în epoca comunistă şi murit în 1953, la închisoarea din Sighet.

În perioada Dictatului de la Viena, Clujul a fost din nou condus de doi primari de etinie mahiară, la fel cum a fost şi primarul din 1944, Ioan Demeter (pe numele său real János Demeter). Oricît de mult am blama acum perioada comunistă, trebuie totuşi să recunoaştem că în acea epocă oraşul s-a dezvoltat cam la nivelul la care se află şi astăzi. Atunci au fost construite marile cartiere de blocuri, mai multe fabrici (făcute praf şi pulbere după ’89), instituţii de învăţămînt, magazine (care, ce-i drept erau mai mult goale) şi spitale. Printre cei 10 primari care au condus oraşul figurează şi sociologul şi publicisul, Tudor Bugnariu, membru al Academiei Române şi ginerele lui Lucian Blaga.

Să mai amintim că în perioada de după ’89, în Cluj-Napoca au existat 8 primari, dintre care unul a fost doar interimar (Radu Moisin), cel mai longeviv a fost Gheorghe Funar (între 1992 şi 2004), iar pe cei mai mulţi nu şi-i aduce aminte nimeni. Cert este că după “epoca Funar”, în care nu s-au făcut prea multe lucruri bune, ba chiar se poate spune că s-a înregistrat un remarcabil regres, oraşul pare să-şi fi revenit cît de cît la viaţă, dar nu se poate afirma ferm că acest fapt s-ar datora unei administraţii sau alteia.

Această succintă rememorare, care nu are nicidecum pretenţia de a fi exhausivă, are totuşi rostul ei. Privind puţin în urmă, ne putem gîndi şi la cum ar trebui să arate viitorul oraşului. Şi, evident, la cine ar trebui să-l conducă.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.