Prima urgenţă a României de azi: spionajul?!

ILIE CĂLIAN

Cînd a minţit Băsescu? Tot timpul. Dar Boc? La fel. Voi explica. Boc a spus că îşi dă demisia pentru a detensiona situaţia socială şi politică – înţelegînd prin aceasta protestele din peste 60 de oraşe ale ţării. Pe de altă parte, cu o săptămînă în urmă Băsescu afirma despre Boc că a fost, este şi va fi partenerul său pentru reformarea ţării.

Însă, luni seara, Băsescu a afirmat că îi ceruse lui Boc să demisioneze încă din 8 decembrie, anul trecut – şi nu după 12 ianuarie, cînd au început protestele de stradă. Adică, nu din cauza stării sociale şi politice tensionate. Ce trebuie să înţelegem din acest şir de explicaţii mincinoase? Ce putem înţelege din laudele pe care şi le-a adresat singur Boc, despre cît de bine a condus România? Dar despre laudele pe care i le-a adus Băsescu? Dacă ar fi ceva adevărat în ele, de ce ar fi fost nevoie să fie schimbat Boc cu patru luni înainte de alegerile locale?! Mai ales că şi marea finanţă internaţională, din spatele FMI, s-a arătat mulţumită de politica cuplului Băsescu – Boc?!

A, desigur, pentru cei care ne-au vîrît pe gît un împrumut uriaş e bine aşa. Pentru noi, însă, lucrurile stau altfel. Poate că, în ultimă instanţă, Băsescu să fi fost întrucîtva sincer cînd a afirmat că era nevoie să găsească o formulă pentru a detensiona situaţia. Anume: el avea în vederea situaţia catastrofală a încrederii pe care o mai are în rîndurile electoratului el însuşi, dar şi partidul său, PDL. Iar pentru a-şi apăra pielea proprie, îi trebuia şi o formulă pentru a apăra PDL: dacă nu s-a putut prin măsluirea alegerilor prin comasare, măcar să prelungească perioada în care clientela politică internă îşi poate burduşi buzunarele cu ceva parale, avînd grijă să îndeplinească şi angajamentele faţă de anumiţi clienţi străini, cărora să le ofere ba privatizarea asigurărilor de sănătate, ba sistemul energetic, ba anumite zăcăminte metalifere.

Ceea ce e greu de înţeles este opţiunea preşedintelui Băsescu pentru desemnarea spionului şef al României ca prim-ministru. Aş fi înţeles ca, pentru a “detensiona situaţia”, să fi fost schimbat Boc (specialistul în drept anticonstituţional şi în reformarea simbolisticii comuniste de la secera şi ciocanul la coasa şi lopata), cu un specialist adevărat în ceva – în drept (fie chiar prim-ministrul interimar, avocatul Cătălin Predoiu), care să continue “reforma din Justiţie”, în economie sau în finanţe, care să ne asigure că s-ar putea lua măsuri pentru impulsionarea economiei în aceste momente cu adevărat dificile. De altfel, Băsescu afirma că o misiune a noului prim-ministru va fi aceea de a relua creşterea veniturilor salariale bugetare şi a pensiilor.

Cel puţin asta am reuşit să înţelegem cu toţii din încăpăţînarea cu care ni se spunea că este necesară aducerea la conducerea guvernului nu a unui alt politician – din PDL -, ci a unui tehnocrat. Păi, dacă e vorba despre insistenţa pentru un tehnocrat, în astfel de situaţii tehnocratul respectiv trebuie să fie specialist într-un domeniu de interes major şi urgent pentru ţară. Este spionajul domeniul “tehnocrat” de primă urgenţă pentru România de azi?! Şi ce are de a face “expertiza” în spionaj a lui Mihai Răzvan Ungureanu cu creşterea economică şi a nivelului de trai?!

Bănuiesc că Băsescu a avut în vedere un alt calcul. Dacă tot a “căzut” varianta Baconschi pentru aducerea unui milion de voturi din străinătate pentru PDL, poate că şeful spionajului extern are suficiente reţele în străinătate pentru a obţine acele voturi …