Prescura pentru Pasca de Paști, pregătită în Miercurea Mare

În Miercurea Mare, în satul tradițional, femeile pregăteau prescura pentru pasca ce urma să fie sfințită de preot, la biserică, în Joia Mare. Paștile, din prescură și vin, se pregăteau, în general, în biserică, de întreaga comunitate, sau de un grup de săteni, prin rotație. Există și zone în care pasca, după ce prescura și vinul se sfințeau în Joia Mare, la biserică, era pregătită în Sâmbăta Mare de cel mai vârstnic bărbat din casă.

Tot acum pregăteau și pâinea pentru zilele de sărbătoare. Frământatul pâinii era foarte greu mai demult, deoarece se pregătea un cuptor de pâine, întrucât familiile erau numeroase. „Aluatul să frământă până ce asudă grinda”, este expresia des întâlnită în satul românesc.

Viorica Bolba din satul Negreni, județul Cluj, a învățat să facă prescuri de la mama ei.

„Mama mé făcé precuri la tăt satu’. Că fiecare, când făce o liturgie de prescuri, făcé că are o durere, un năcaz, ori o bucurie. Și făcé în fiecare duminică, de cununa anului. Când eram mnică și mama făcé prescuri, zâcé: «Hai, pune, Viorică, ptiscornicu’ (sigiliu de piatră sau de lemn, cu care se imprimă pe prescuri semnul crucii și inițialele rituale creștine) aici, pă prescuri. Eu îl punem, ea îmi tăt spuné șî așă am învățat”.

„Aice, la noi, trebuie să nu fie sfădită cu nime și nici în zua aceie să nu să sfădească cu nime, ori să aibă gând rău cătră oarecine. Și de aceie, aici, la Negreni, să zâce când meri la biserică: «Dumnezău te ierte!», șî-ț răspunde cu «Dumnezău te ierte!».

(Foto: Pregătirea cuptorului pentru pâine – Orman, jud. Cluj/Arhiva CJCPCT Cluj)

Grigore SÂMBOAN
Consultant artistic CJCPCT Cluj