Premiere cinematografice: “Ţara moartă”, documentar despre lucruri şi fapte ce se vor uitate în România

După Aferim !, regizorul Radu Jude revine cu un nou documentar politico – istoric, unul pe teme ce se vor uitate în România, îngropate definitiv, lucruri asupra cărora nici istoricii nu stăruiesc mult. Firesc, atâta timp cât cele 83 de minute propun o incursiune deloc cosmetizată în lumea românească interbelică, 1934 – 1944, ani de prigoană marcaţi de antisemitism, lagăre de concentrare, buletine propagandistice, război, sărăcie, boli, mizerie, crime,… Toate urmare a alăturării României de Germania nazistă şi participarea la campania de pe frontul de est.

Ţara moartă este un film profund. Propune prin cele trei nivele – vizual, narativ, auditiv – familiarizarea cu două nume interbelice, fotograful Costică Acsinte, respectiv dr. Emil Dorian, plus soundtrack cu voci ale timpului cum sunt Carol al II – lea, Ion Antonescu,…

Costică Acsinte (1897 – 1984) a lăsat posterităţii o colecţie impresionantă de fotografii pe sticlă, cca 8500, Radu Jude operând o selecţie până la 500 de fotografii.

Activitatea lui Costică Acsinte se întinde pe nu mai puţin de şapte decenii, ani în care a surprins oameni şi fapte din cele mai variate straturi sociale, de la ţărani la orăşeni, de la intelectuali la reprezentanţi ai Casei Regale (Regele Ferdinand, Regina Maria, Prinţul Carol), imagini de război (generalul Berthelot, generalul Eremia Grigorescu) ,…), fotografii de familie, ocupaţii şi obiceiuri tradiţionale.

Narativul se regăseşte în paginile dr. Emil Dorian (1893 – 1956; pe numele său Emil Lustig), mă refer la Jurnal din vremuri de prigoană (prima dată editat în 1982; în limba engleză, ‘Calitatea de martor’), apoi în limba română, doisprezece ani mai târziu, 1996.

Dr. Emil Dorian a fost un intelectual rafinat al perioadei interbelice, activitatea sa literară îmbrăcând forme dintre cele mai diverse, poezie (volume precum ‘Cântece pentru Lelioara’, ‘În pragul serii’), cărţi pentru copii (‘Bună dimineaţa’), romane (‘Profeţi şi paiaţe’, ‘Vagabonzii’), memorii, traduceri, presă (Cotidianul, Ziua, Adevărul literar şi artistic, Gândirea, Sburătorul; articole semnate cu pseudonime ca ‘Dr. Knox’, ‘Dr. Otorin’, ‘Dr. Urzică’), cărţi medicale (‘Misterele şi tehnica sexualităţii’, ‘Femei şi doctori’). Jurnalul rămâne însă lucrarea care se şi îl detaşează pe Emil Dorian de restul cărţilor sale, analiză profundă asupra unor timpuri tulburi din fiinţa noastră naţională.

Radu Jude vine cu un lungmetraj incomod – montaj Cătălin Cristuţiu; consiliere tehnică Marius Panduru; sound designer Dana Bunescu; producător Ada Solomon – , apreciat deja prin selecţiile oficiale la festivaluri precum Locarno, TIFF, One World Romania, pretutindeni primit favorabil. Firesc, dacă ne gândim numai la cursivitatea demersului cinematografic, la justeţea pasajelor alese din Jurnalul dr. Dorian, la imaginile alese, documente care trebuie văzute, înţelese. Iar pentru a înţelege cele văzute, trebuie citit Jurnalul, trebuie văzută arhiva Costică Acsinte şi nu oricum, ci cu atenţie, în linişte.

Ţara moartă nu este filmul de la care se pleacă după primele minute. Captează de la prima la ultima imagine. Informaţiile sunt multe, interesante, responsabil alese. Şi nu m-ar surprinde deloc dacă Ţara moartă ar fi nominalizarea României la Oscar 2018. O merită din plin.

Demostene ŞOFRON