Premiere cinematografice

Nina Cassian, poeta rebelă, prevăzătoare, talentată

Distanţa dintre mine şi mine (producţie România, 2018) – regia Mona Nicoară, Dana Bunescu – intră în categoria filmelor care trebuie văzute. Trebuie pentru că personajul principal este Nina Cassian (1924 – 2014), poeta, traducătoarea, compozitoarea, graficiana, eseista, fumătoarea înrăită nu în ultimul rând.

Pentru generaţia anilor ’50 – ’70, Nina Cassian nu este numele necunoscut. A fost scriitoarea care s-a dedicat copiilor, oferindu-le volume remarcabile cum sunt Prinţul Miorlau, Aventurile lui Trompişor, Încurcă – lume, Curcubeu, Între noi copiii,… M-am numărat printre cei care i-au citit cărţile copilăriei să le numesc aşa.

Distanţa dintre mine şi mine a fost realizat la New York între martie – mai 2013, discuţiile purtate de cele două regizoare împlinindu-se şi completându-se cu numeroase documente de arhivă (manuscrise olografe, fotografii de familie şi personale, înregistrări private, apariţii TV, recitaluri muzicale,…), inclusiv ale vechii Securităţi.

Nina Cassian a fost şi nu a fost un om comod. Încurajată de Tudor Arghezi şi Ion Barbu, Nina Cassian debutează editorial cu volumul La scara 1/1, 1947. Schimbă registrul poetic şi are parte de surprize neplăcute. Revine la sentimente mai bune în ceea ce priveşte scrisul şi viaţa – i merge înainte. În 1985 rămâne în Statele Unite, cărţile fiindu-i interzise şi scoase din biblioteci până după 1990.

Îşi impune scrisul relativ repede, în 1994 decernându-i-se Leul Literar de către New York Library. Publică constant în prestigioasele The New Yorker, Atlantic Monthly, American Poetry Review, nu sunt singurele desigur. Opera literară cunoaşte apogeul odată cu publicarea celor trei volume la Memoria ca zestre.

Premiera filmului a avut loc în 2018, la One World Romania Festival, pelicula bucurându-se de o primire pe măsură.

Revin la Nina Cassian, o figură legendară a stângii intelectuale interbelice şi postbelice, anii ’40 – ’70. Statut la care a ajuns nu numai graţie talentului literar, ci şi precocupărilor din domeniul graficii, compoziţiei (“Griviţa Roşie”, poem simfonic; “Musica nova” – variaţiuni pentru cvintet instrumental; Nina Cassian a studiat compoziţia cu Mihail Jora, Constantin Silvestrim Paul Jelescu!), actoriei, felului ei de a se manifesta.

Mergeţi să vedeţi filmul. Veţi descoperi o Nina Cassian deschisă şi comunicativă, tranşantă în primul rând, vă veţi familiariza cu epoca şi oamenii epocii trecute.

Ce rămâne la finalul vizionării? Depinde de fiecare în parte. Rămân însă c âteva idei, cea de a merge mai departe în ciuda opreliştilor, cea de a căuta să cunoşti oamenii mai bine, cea de a-ţi face prieteni şi nu orice prieteni, cea de a-ţi urmări visul. Şi chiar şi cea de a te face frate cu dra cul până treci… puntea!

Demostene ŞOFRON