Premiere cinematografice

“Green Book” dincolo de premii…! Realitatea din spatele cortinei

S-au dat Globurile de Aur. S-a dat şi BAFTA. S-au decernat şi mult râvnitele statuete Oscar. Un titlu a revenit şi încă revine pe buzele multora, Green Book. Revine pentru că filmul lui Peter Farrelly a primit nu mai puţin de 50 de premii la care se adaugă alte 87 de nominalizări. Dacă e să ne rezumîm la cele trei premii mai sus amintite, atunci pot spune că Green Book s-a bucurat de 5 nominalizări la Globurile de Aur şi a primit 3, a avut 4 nominalizări la BAFTA şi a primit unul, a avut tot 5 nominalizări la Oscar şi a primit 3.

Să vedem însă Green Book dincolo de luminile reflectoarelor, a aplauzelor şi a cuvintelor frumoase.

Trebuie recunoscut de la bun început că Green Book este bine făcut, bine interpretat (Mahersala Ali, Viggo Mortensen), un film serios axat pe o temă extrem de sensibilă şi atunci, şi acum. Numai că… Este sau nu autobiografic? Aceasta este întrebarea. Şi această întrebare se pune tot mai des dintr-un singur mare motiv, familiile celor doi eroi principali, Dr. Don Shirley şi Tony Lip Vallelonga, neagă faptele prezentate pe marele ecran!!! Ambele familii sunt profund nemulţumite de modul în care realizatorii s-au apropiat de film, considerând că totul este fabulaţie curată, că documentele care stau la baza scenariului – scrisori, fotografii,… – nu există. Şi totuşi, Green Book obţine un Oscar pentru scenariu original!

Sunt prea multe nemulţumiri. Atunci, atunci ce se poate reţine din Green Book? Faptul că avem de-a face cu o poveste emoţionantă, puţin credibilă într-un sud segregaţionist, bună doar la nivelul mesajelor transmise. Iată de ce de foarte multe ori accentuez ideea aplecării spre lectură, fie a romanului care stă la baza ecranizării, fie asupra cărţilor de istorie, pentru a înţelege mai bine contextul general (epocă, eroi, acţiuni,…). Astfel văzute lucrurile, din Green Book se pot reţine date despre segregaţionismul în Statele Unite, despre culoarea pielii care nu trebuie să conteze deloc în relaţiile inter umane, prieteniile dezvoltându-se în orice situaţii. Mai mult, se pot face apropieri în ideea sclaviei ţiganilor la noi în ţară, abolită abia la jumătatea secolului al 19 – lea. Şi încă ceva, şi la Casa Albă existau toalete pentru albi şi pentru negri!

Cum vă apropiaţi de Green Book depinde numai de dvs. Bazat sau nu pe întâmplări reale, filmul merită să fie văzut.

Demostene ŞOFRON