Premieră de succes la Oradea: MOTANUL ÎNCĂLŢAT

 Mare succes, mare, al Trupei Arcadia a Teatrului „Regina Maria” din Oradea cu opera pentru copii MOTANUL ÎNCĂLŢAT de Cornel Trăilescu, libretul Tudor Muşatescu, în versiunea pentru teatrul de animaţie realizată de regizorul Traian Savinescu!

Vorbim despre opera MOTANUL ÎNCĂLŢAT – prima (şi singura) versiune cu păpuşi a amintitei opere la Oradea şi chiar în lume, Traian Savinescu nedezminţindu-se nici de data aceasta în a crea un proiect original pentru un spectacol cum nu s-a mai văzut. Avînd ca pretext basmul lui Charles Perault, mai întîi compozitorul, iar acum regizorul realizează transpunerea în variantă românească a basmului, adaptîndu-l universului autohton, în care Motanul Încălţat devine Cotoşman Năzdrăvanu, cel cunoscut din basmul omonim al lui Ispirescu.

Întîlnirile regizorului cu venerabilul compozitor Cornel Trăilescu – al cărui Motan Încălţat s-a consacrat, de peste cinci decenii, drept opera românească cel mai mult cîntată, inclusiv peste hotare, bucurîndu-se de succes mai ales în ţările nordice ale Europei – s-au soldat cu necesare ajustări şi tăieturi, astfel încît, de la o operă în trei acte, aceasta să poată fi redusă la dimensiunea unei reprezentaţii de o oră. Inutil să mai spunem că opera, cu o ţesătură sonoră de mare calitate, abundă în arii de rară frumuseţe, coloana sonoră ce însoţeşte montarea fiind o înregistrare originală din 1961, cu Magda Ianculescu, Valentin Teodorian ş.a. în rolurile principale. Regizorul Traian Savinescu, a cărui pasiune pentru partiturile muzicale clasice este recunoscută, are în palmares şi alte producţii de teatru de animaţie bazate pe muzica de operă şi este suficient să reamintim doar spectacolele TURANDOT şi BĂRBIERUL DIN SEVILLA, despre care am consemnat la timpul potrivit.

Dintr-un sinopsis al piesei, pus la dispoziţie de regizorul spectacolului, spicuim următoarele: „În zi de sărbătoare pentru gazde, în bătătura lor, un grup pestriţ de-artişti venit-au a le desfăta odraslele de soi, dar şi pe noi. Vor povesti cu haz, mai mult cîntînd decît vorbind, păţania unui băiet, Ionică… şi-a prietenului său, mult, mult mai renumitului motan, zis Cotoşman. Căruţa cu paiaţe se deşartă în faţa spectatorilor ad-hoc… şi-artiştii-şi scot costume, recuzită şi păpuşi… să joace, ca la carte, povestea Cotoşmanului care-a prins glas. Motanul proaspăt încălţat cu cizme roşii se-apucă de cîntat, cu glas, ce-i drept, mai miorlăit şi subţiat, că-i voce de soprană, ca la operă, nu-i ca la dramă!

Cînd patru vînători, <patru viteji>, trimişi de împărat să prindă iepuraşul alb, dau nas în nas cu <năzdrăvanul pisoilă>, apare-un bun prilej pentru motanul încălţat şi-al lui stăpîn s-ajungă la palat. Ionică cel timid, uns Voievod Ionică de Carambas-Bambas-Strambas de către Cotoşman, împins şi de la spate de acesta, îi va trimite-n dar prinţesei <iepuraşul alb> ca dar de logodnă. De-aici încolo, lucrurile merg la vale, aşa cum Cotoşman le-a pus la cale. Doi hoţi la drumul mare, pe fugă or fi puşi; un mare dregător, tiran, va fi amarnic pedepsit, tot de motan; un rob din închisoare va ajunge iar la soare; şi Împăratul veşnic speriat se va mai linişti după ce-un Mare Uriaş, cu minte cît un şoricel, va fi înfulecat… desigur, de Motanul Încălţat!” Şi-aşa cum se întîmplă în toate basmele, urmează nunta ca-n poveşti a Domniţei cu Ionică, nuntă la care naş va fi nimeni altul decît Motanul Încălţat.

Contribuie prin jocul dezinvolt, angajament scenic total în redarea textului parlat cît mai aproape de cel cîntat şi măiestria cu care conduc păpuşile fabuloase, supradimensionate şi realizate la marea artă, actorii-păpuşari: Zentania Lupşe – Cotoşman /Motanul Încălţat; Simona Codreanu (Kornelia Gnädig) – Ionică; Florian Silaghi – Împăratul; Marlena Prigoreanu – Doica, Prinţesa; Kornelia Gnädig – Marele Dregător; Rin Tripa, Florin Stan – Tîlharii; Andrei Fazecaş – Robul; Igor Lungu – Majordomul; Kornelia Gnädig, Simona Codreanu, Mihaela Theodora Winter – Uriaşul.

Concepţia scenografică a lui Mihai Pastramagiu este una bogată, fără economie de mijloace la costume, decor şi butaforie şi de aceea în consonanţă cu atmosfera poveştii, scena e plină mai tot timpul graţie regiei care lasă actorilor libertatea de a se manifesta spre a fi cît mai credibili, de a juca, vorbi şi chiar cînta (uneori) cu o plăcere năzdrăvană, de copii mari, deveniţi, pentru o oră, mici; eclerajul, ingenios şi el, inclusiv cu aprinderea luminiţelor care au sporit starea de vrajă; asistenţa de regie: Florian Silaghi.

Această premieră absolută pentru Trupa Arcadia, dar şi la nivelul ţării, a fost reluată, tot cu mare succes, şi cu ocazia Zilei Mondiale a Teatrelor de Păpuşi, copiii orădeni putînd să urce pe scenă după spectacol, să se afle în imediata apropiere a actorilor şi a păpuşilor, să intre, cu alte cuvinte, în intimitatea teatrului de păpuşi. Poate singura formă de teatru care face ca visele să se transforme în realitate.

Michaela BOCU

m.bocu@ziarulfaclia.ro