Premieră de balet la Opera Naţională: SPĂRGĂTORUL DE NUCI de P. I. Ceaikovski

Celebrul balet feeric (în două acte şi trei tablouri) din marele repertoriu clasic al genului vede din nou luminile rampei pe scena Operei Naţionale Române din Cluj-Napoca, graţie angajamentului şi dăruirii maestrului Vasile Solomon, care semnează coregrafia originală şi regia artistică, autor, de altfel, şi al primei puneri în scenă a baletului la Cluj, la 29 decembrie 1982 (la pupitrul dirijoral: Tiberiu Popovici, scenografia: Gheorghe Codrea).

Din punctul de vedere al istoriei genului, Spărgătorul de nuci reprezintă trecerea de la începuturile simfonice ale muzicii de balet (din primele două balete ale lui Ceaikovski – Lacul lebedelor, 1877, şi Frumoasa din pădurea adormită, 1890) spre reprezentaţiile de balet cu marionete de tipul Cutia cu jucării de Claude Debussy, Coppélia de Leo Delibes sau Petruşka de Igor Stravinski. În această idee, „Spărgătorul”… aduce în scenă personaje din lumea reală: preşedintele Silberhaus, soţia sa şi copiii Maria şi Fritz, consilierul Drosselmeyer, precum şi păpuşi şi jucării care se mişcă şi dansează asemenea fiinţelor vii. Lumea păpuşilor nu e altceva decît o alegorie a vieţii omeneşti de luptă, de suferinţe, dar şi de victorii. Subiectul, căruia i se suprapune muzica de largă respiraţie a lui Ceaikovski, vine în întîmpinarea nevoii de trăire în lumea basmului a celor mici, precum şi a înţelegerii profunde a realităţii din partea celor maturi. Scrisă în cheia basmului clasic de scriitorul german Ernest Amadeus Hoffmann (1776-1822), care l-a inspirat pe Marius Petipa în elaborarea libretului, povestea aduce în prim-plan înfruntarea dintre puterile binelui şi cele ale răului, deznodămîntul fiind unul fericit, cu înfrîngerea celor din urmă.

Prin tradiţie, Spărgătorul de nuci este reprezentat pe toate marile scene ale lumii în preajma sărbătorii Crăciunului. Am reţinut, dintr-o mărturisire a coregrafului şi regizorului Vasile Solomon, că spectacolul se prezintă „într-o coregrafie absolut nouă, fără extravaganţe sau modernism forţat. Am intrat cu sufletul şi mintea în lumea de copil, pentru a crea scenic atmosfera de bine şi de plăceri vizuale pe care le implică acest spectacol. Limbajul e unul clasic pur (Solomon e un clasic, prin definiţie – n.n.), este şi dans de caracter (spaniol, arab, chinezesc etc.), care, laolaltă, dau culoare spectacolului. Dispunem de o distribuţie de excepţie, toate personajele aflîndu-se la locul lor, cum de excepţie a fost şi colaborarea cu dirijorul Horvath Jozsef sau cu scenograful Valentin Codoiu. Ansamblul a reacţionat cu entuziasm la pregătirea acestui spectacol şi, în ciuda dificultăţilor tehnice serioase impuse de roluri, aceştia le-au făcut faţă cu succes”. Faptul că tineretul e tot mai prezent în sala Operei e încă un motiv de bucurie pentru reputatul coregraf şi regizor, care a repus pe afişul Operei clujene balete precum Giselle, Coppélia sau Anotimpurile, care se joacă de fiecare dată cu săli arhipline.

O distribuţie de anvergură, al cărei atu principal e tinereţea – de aici şi disponibilitatea de a se „copilări” în voie – trăieşte emoţia gongului din seara premierei de duminică: Andreea Jura – Maria; Dan Haja – Spărgătorul de nuci; Mayura Misawa – Zîna Dragée; Marius Toda – Consilierul Drosselmeyer; Romulus Petruş – Preşedintele Silberhaus; Monica Pintea Martin – Soţia preşedintelui; Vlad Maier – Fritz; Laura Pop – Colombina; Mihai Constantinescu – Pierrot; Augustin Gribincea – Soldatul de plumb şi mulţi alţii, care evoluează în dansurile de caracter din curpinsul baletului. Îşi dau concursul Orchestra şi Corul Operei, dirijor Horvath Jozsef; dirijorul corului: Corneliu Felecan; pregătirea muzicală: Dorina Cârlig; scenografia: Valentin Codoiu; asistent coregraf: Anca Opriş Popdan. Participă şi un grup de eleve de la Liceul de Coregrafie „Octavian Stroia” din Cluj-Napoca.

Faptul că cele două spectacole din luna decembrie 2012 – cel de duminică, 16, respectiv cel de miercuri, 19, ambele la ora 18,30 – se joacă cu casa închisă e proba că spectacolul, atît de îndelung aşteptat ( timp de trei decenii!!!), e gata să se cuibărească în inimile celor mici şi ale celor mari, care mai ştiu şi vor să viseze, să intre în poveste, spre a se simţi din nou copii. Următoarea reprezentaţie – în 30 ianuarie 2013.

Michaela BOCU

m.bocu@ziarulfaclia.ro