Pregătirea pentru schimbare

RADU VIDA

Lumea… bună ţine cont şi de alţi indicatori decît cei cu care ne-am obişnuit. Cultivarea oportunităţilor ar fi o sinteză pe care ne-o propune KPMG şi Oxford Economics. Sîntem pentru prima oară cuprinşi în acest raport. Evident că pe rele.

Dar sîntem!

Ceea ce, trebuie să recunoaşem, este un pas înainte, chiar dacă pasul acesta se obţine primind un şut acolo unde vă gîndiţi dumneavoastră acum. Nu-i puţin lucru, pentru că gradul de pregătire pentru schimbare preocupă pe toată lumea, într-o societate globalizată. Acest indice are darul de a prevedea viitorul şi poate induce corecţii la toate nivelele cercetate, în acest raport complex, să recunoaştem.

Pe scurt: gradul de pregărire pentru schimbare este calculat după 3 piloni. Cel al capabilităţii antreprenoriale, urmărind în principal, mediul de afaceri; apoi, capabilitatea guvernamentală (fiscalitate, reglementare şi securitate); în fine, capacitatea instituţiilor societăţi civile (care evidenţiază nivelul de incluziune, educaţia, sănătatea şi tot felul de alte aspecte tehnologice). Aşadar, din 127 de ţări luate în calcul, România se află pe locul 79 în ceea ce priveşte capabilitatea antreprenorială, pe 86 în ceea ce priveşte guvernanţa şi pe 68 în ceea ce priveşte societatea civilă.

N-ar fi rău, veţi zice, dacă ne gîndim că pe primul loc se situează Singapore (1,1,1 pentru fiecare pilon în parte) apoi Elveţia (3,5,2) Hong Kong (2,6,10) Urmează, pe locul 5, Emiratele Arabe Unite (4,2,19) şi toată pleiada de ţări din nordul bogat: Norvegia, Danemarca, Suedia, Finlanda, Olanda, Germania, Marea Britanie. Dacă ar fi să ne mai lăudăm puţin, am spune că în urma noastră se află ţări ca Argentina, Venezuela.

Şi… gata.

Indicatorii studiului ţin cont de posibilităţile ţărior de a răspunde la şocurile economice şi politice, la dezastrele naturale sau la evoluţia demografică şi asimilarea noilor tehnologii. Avînd acest tablou în faţă, ne dăm seama de ce e aşa de rău. Pentru că locul 79 ne plasează, obsedant, undeva între Tanzania şi Mozambic. Şi, spre ruşinea noastră, avem înaintea României ţări ca Fiji, Namibia, Botswana, Rwanda, Tonga…

Jenant.

Spun asta pentru că noi, mai totdeauna, ne comparăm cu ţările din jur. Iar aceştia… Cehia e pe locul 28, Ungaria pe 29, Slovacia pe 30, Polonia pe 32, iar Bulgaria pe 47.

Concluziile studiului global se opresc la posibilitatea unor state cu resurse mai slabe, dar cu o guvernanţă mai bună să ocupe locuri mai bune (Japonia, Israel). După cum experţi de la KPMG şi Oxford Economics subliniază faptul că Ţările Nordice au un indicator ridicat, datorită organizării exemplare a societăţii civile.
Despre noi trebuie să spunem că orientarea guvernelor post-decembriste pe investiţii minimale, nerespectarea legilor şi ignorarea securităţii sînt principalii factori de… regres. Dar nici societatea civilă nu stă mai bine. Învăţămîntul este în degringoladă, sănătatea populaţiei s-a înrăutăţit, iar… excluziune socială funcţionează nu numai acasă, ci şi în diaspora.

Ceea ce vreau să spun e că nu ajunge să „vrem o ţară ca afară”. E nevoie ca fiecare să conştientizeze că pentru a îmbunătăţi aceşti indicatori e nevoie nu de vorbe, ci de un efort colectiv. Iar acest efort cere timp, bani şi, mai ales, oameni de afaceri autohtoni, o societate civilă solidă şi educată, precum şi o guvernanţă robustă.

Şi, să nu uităm, nici „cei de afară” nu stau pe loc!