Prea lungă e gestaţia “noului” PNL

Ilie Călian

Un făt creat de două persoane normale din punct de vedere genetic are nevoie de nouă luni ca să se nască sănătos şi înconjurat de toată dragostea părinţilor, bunicilor, neamurilor şi prietenilor. Asta e valabil la oameni. În cazul partidelor politice, lucrurile se complică. Pruncului politic numit “noul” PNL nu-i ajung nouă luni, spre disperarea părinţilor oficiali, Vasile Blaga şi Alina Gorghiu, dar şi a altora. Cert este că, chiar cele două clanuri nu sînt tocmai fericite de gestaţie. E adevărat, nici înzestrarea genetică a celor doi părinţi nu e tocmai fericită. “Vechiul” PNL este el însuşi născut din părinţi cam zbrehuiaţi, fraţi şi veri “dulci” din anii ’90 (felurite aripi şi aripioare liberale). În privinţa PDL (fost PS, fost PD, fost PD-L) acesta e rezultatul unei schimbări de sex – de la stînga socialistă la dreapta populară – cu ceva sînge liberal. Şi unul, şi celălalt au în spate feluriţi părinţi/strămoşi şi ciudaţi. Nici nu mai ştii cine-i mamă, cine-i tată. Crin Antonescu, Klaus Iohannis, Alina Gorghiu – la unul?; Băsescu, Udrea, Macovei, Boc, Blaga – la altul? Oricum, sarcina e grea. Poate că ginecologul care a facilitat combinaţia va fi aplicat vreun tratament din acele folosite în cazul riscurilor de pierdere a sarcinii, ca nu cumva, Doamne, fereşte!, familia politică românească să fie privată de apariţia unui Făt-Frumos, tratament care, uneori, conduce la prelungirea sarcinii.

Oricum, este ciudat că nici măcar acum, cu două luni înaintea alegerilor locale, nimic nu este suficient de clar în “noul” PNL. Nu mă refer la faptul că cei doi copreşedinţi se mai contrazic, ori că tocmai copreşedinta este uneori contrazisă de vreunul dintre mai răsăriţii lideri din “vechiul” PNL. Mă gîndesc că au loc masive “scurgeri” din cele două “foste” şi că persistă suspiciuni permanente între cele două tabere, care încă n-au trecut peste rivalităţile anterioare nunţii lor intempestive, care lasă impresia că cei doi miri fuseseră aduşi la cununie cu pistoalele la tîmplă (de către popularii europeni/germani?!).

N-o să mă refer aici la situaţia din întreaga ţară, ci doar la judeţul Cluj. Recent, două organizaţii liberale – din Mihai Viteazu şi Triteni – au trecut la Partidul Puterii Umaniste – social-liberal, unde s-a retras şi un consilier din Câmpia Turzii. Dar nici foştii PDL-işti n-au astîmpăr: o mare parte dintre cei de la Floreşti au trecut la PMP, partidul lui Traian Băsescu, unde au ajuns şi vreo 25 de organizaţii ale UNPR, foşti PPDD-işti. Aici, lucrurile sînt clare: “noul” PNL îl are drept candidat la Primăria Cluj-Napoca pe fostul şef al PDL şi mîna dreaptă a lui Băsescu, Emil Boc, iar ca lider judeţean pe fostul PDL-ist Adrian Gurzău. Aşadar, este de aşteptat o întărire a partidului lui Băsescu pînă la alegerile locale, iar apoi – cine ştie ce regrupări pot apărea pînă la parlamentarele din toamnă?!

Cert este un singur lucru: prelungirea fuziunii dintre vechile PDL şi PNL se face cu pierderi grele pentru ambele, astfel că este posibil ca “fătul” să aibă tare genetice care să-l trimită în rîndul handicapaţilor. Deocamdată observăm, în urma unui sondaj de opinie, că, după euforia alegerii Marelui Preşedinte Klaus Iohannis şi înlocuirea Guvernului Ponta cu unul aşa-zis “tehnocrat”- “Guvernul meu”, cum zicea Iohannis -, percepţia şi intenţiile de vot s-au schimbat. Vă amintiţi cît era de fericită majoritatea românilor, afirmînd în sondaje că România merge pe un drum bun (56.3%)? Ei bine, acuma 58.8% au ajuns la concluzia că merge într-o direcţie greşită. Ştiţi cîte procente de intenţii de vot aduna, acum un an, “noul” PNL? 44.7%! Iar acum – 37.2%; în timp ce PSD l-a depăşit, ajungînd la 38%. De fapt cele două partide şi-au inversat evoluţia: “noul” PNL este în scădere, iar PSD – în creştere. Tot în creştere este şi ALDE. Iar sondajul la care m-am referit a fost făcut în luna martie. De atunci, continuă “frecuşurile” în “noul” PNL, partidul lui Băsescu mizează pe “coloana a cincea” pe care a păstrat-o în “noul” PNL, iar alte partiduleţe ciupesc şi ele cîte ceva, de ici, de colo, în speranţa că, pînă în toamnă, “noul” PNL va slăbi şi mai mult şi se va putea “negocia” cu el. (Între timp, UNPR, cu toate fandoselile noii conduceri, pare să fi înţeles că tot mai bine îi este în preajma PSD, care, la rîndul său, mizează pe colaborarea cu ALDE).

Aşadar, impresia – nu numai a mea – este că nu lupta cu PSD şi alte partide îi dăunează “noului” PNL, ci “mîncătoriile” interne – mai ales în condiţiile în care niciunul dintre cei doi vicelideri nu se bucură de încrederea celeilalte tabere şi, se pare, nici măcar de a tuturor celor vechi.