Praznicul Înălţării Domnului

Praznicul Înălţării Domnului este sărbătorit în acest an de Biserică în ziua de 21 mai. Numit în popor şi Ispas, praznicul Înălţării la cer a Domnului cade totdeauna în joia săptămânii a şasea după Paşti, adică la 40 de zile după Înviere, când Domnul S-a înălţat la cer (Marcu 16, 19; Luca 24, 51; cf. Faptele Apostolilor 1, 2-12).

Este una dintre cele mai vechi sărbători creştine, despre care amintesc Constituţiile Apostolice. Cea mai veche menţiune despre această sărbătoare este făcută de Eusebiu al Cezareei, în lucrarea „Despre sărbătoarea Paştilor” (scrisă în jurul anului 332), dar în acel timp Înălţarea era sărbătorită nu în ziua a 40-a după Paşti, ci în a 50-a (odată cu Rusaliile). Sărbătoarea Înălţării, prăznuită la început odată cu Rusaliile, punea astfel pecetea finală perioadei pascale a Cincizecimii.

În secolul al IV-lea, Sfântul Ioan Gură de Aur a lăsat o frumoasă predică la această sărbătoare, pe care el o numeşte „cinstită şi mare”. Asemenea cuvântări au mai rămas, din aceeaşi vreme, de la Sfinţii Atanasie al Alexandriei şi Grigorie de Nyssa. În jurul anilor 380-385, pelerina apuseană Egeria aminteşte de festivităţile din ziua a patruzecea după Paşti; la Ierusalim însă acestea aveau loc în Biserica Naşterii din Betleem, iar sărbătoarea Înălţării era prăznuită la Cincizecime, adică în aceeaşi zi cu Pogorârea Sfântului Duh.

Spre sfârşitul secolului al IV-lea sau începutul secolului al V-lea, sărbătoarea Înălţării s-a despărţit de cea a Pogorârii Sfântului Duh, în vremea Fericitului Augustin (430) serbarea ei în ziua a 40-a după Paşti era generalizată peste tot în lumea creştină, alături de sărbătoarea Învierii şi cea a Pogorârii Sfântului Duh, fiind totodată considerată de origine apostolică.

O deosebită solemnitate a căpătat această sărbătoare mai ales de când Sfânta Împărăteasă Elena, mama Sfântului Constantin cel Mare, a ridicat pe Muntele Eleonului sau al Măslinilor (de unde Mântuitorul S-a înălţat la cer) o vestită biserică („Eleona”), în care Înălţarea se prăznuia cu mare fast şi pompă, începând de la miezul nopţii, mai ales prin mulţimea luminilor aprinse.

* * *

În ziua Praznicului Înălţării Domnului, care va fi sărbătorit joi, 21 mai 2026, Patriarhia Română va celebra şi Ziua Eroilor printr-un moment solemn de recunoştinţă dedicat celor care şi-au jertfit viaţa pentru credinţa, libertatea şi unitatea naţională.

Astfel, la ora 12.00, clopotele tuturor bisericilor din cuprinsul Patriarhiei Române vor răsuna în memoria eroilor români.

Cinstirea şi pomenirea eroilor în ziua Înălţării Domnului au fost instituite de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1920, iar ulterior hotărârea a fost consfinţită prin deciziile sinodale din anii 1999 şi 2001, când această zi a primit statutul de Sărbătoare Naţională Bisericească.

Totodată, prin legea nr. 379/2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război, sărbătoarea Înălţării Domnului Iisus Hristos a fost proclamată şi Ziua Eroilor, ca sărbătoare naţională a poporului român.

Biserica Ortodoxă Română pomeneşte în cadrul fiecărei Sfinte Liturghii, pe eroii, ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile şi din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori, pentru apărarea patriei şi a credinţei ortodoxe strămoşeşti, pentru întregirea neamului, libertatea, unitatea şi demnitatea poporului român.

Prin devotamentul şi curajul lor, aceşti eroi au avut un rol esenţial în păstrarea libertăţii şi identităţii naţionale, contribuind la obţinerea independenţei şi la realizarea unităţii statului român.

Catedrala Naţională din Bucureşti a fost edificată în memoria tuturor eroilor, pentru a prăznui această sărbătoare naţională a poporului român. Lăcaşul are ca prim hram sărbătoarea Înălţării Domnului – Ziua Eroilor, iar al doilea hram, Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României. (surse: „Liturgica generală”, Preot Prof. Univ. Dr. Ene Branişte, Basilica, 2015; https://basilica.ro)