Poziţia oficială a României

RADU VIDA

La 90 de grade. Cu şalele frînte. Capul plecat. Şi lingînd sîngele de pe sabia care tocmai stă să cadă…

Aşa am stat de-a lungul istoriei. De cîteva ori, ne-am îndreptat de şale, am ridicat capul şi n-am aşteptat ca sabia să se abată asupra gîtului firav. Şi am învins! Am făcut de cîteva ori „Unirea”, ne-am aliniat revoluţiilor din Europa, i-am alungat pe tătari, austrieci, ruşi. Şi ne-am bătut de la egal la egal cu turcii, bulgarii, sîrbii, ungurii, polonii. Şi am învins. Sau măcar ne-am cîştigat respectul lor. Şi am putut negocia. E drept, în toate cazurile de victorie am avut conducători înţelepţi. Şi destoinici. Iubitori de glie. Şi neam. Dar de cele mai multe ori, noi sau alţii, ne-au ajutat să scăpăm de ei. Să-i mazilim. Să-i trimitem în exil. Să-i ucidem, pur şi simplu.

Nu sînt dintre cei care susţin sută la sută că istoria se repetă. Şi nici măcar teoria cu spirala şi treapta ei superioară nu mi se pare îndestulătoare. Dar nici nu pot să neg că, din cînd în cînd, încercările vechi revin în forme noi. Cu aceleaşi ingrediente, însă: sare pe rănile deschise, piper de-a lungul esofagului pe care ies sunetele adevărului, boia iute pe inimile rănite şi un pumn de ghimbir în gurile care încearcă să spună adevărul. Se ştie: adevărul supără! Întotdeauna. Atitudinea de… linsă, de gudureală la picioarele stăpînului aduce, de multe ori, oareşce beneficii. Lasă boierul, în mărinimia lui, cîte un os şi pe sub masa lui bogată, zîmbind sardonic cînd sărăntocul caută, flămînd, după ciozvîrtă. Şi îngăduie bale pe vîrful botinelor lui bine lustruite.

E campanie electorală. Şi nu vreau să implic personaje care sînt pro sau contra a ceea ce gîndesc eu (eu şi alegătorii, sper!) Aşa că nici de această dată nu voi da nume. Şi nu voi pomeni nimic de atitudinea taberelor care se confruntă. Pînă la urmă, e treaba lor. Şi vorba aia, pîinea lor.

Aşa că: dacă aş putea, aş înmănunchea în poziţia oficială a României toate minciunile pe care le-ar auzi, cu deosebită plăcere, cred, mai marii Europei. Asta pentru că, din punctul lor de vedere, trebuie să-şi îndestuleze popoarele pe care le conduc. Dar nici nu pot spune, în gura mare, că pentru asta trebuie să belească pe cineva. Pe cine? Pe ăi mai slabi. Ei n-au voie să-şi ridice fabrici şi uzine, ei n-au dreptul la agricultură modernă, la flotă maritimă, la combinate de una-alta… Popoarele astea, europene, n-ar înghiţi pilula amară a trăitului pe spatele altora. I-ar arăta cu degetul pe cei cărora le-au delegat puterea şi le-au cerut să facă tot posibilul să le asigure un trai minunat. Dar nu în detrimentul altora! Cum asta, se pare, nu se poate, noi sîntem aceia care trebuie să trecem pasul  austerităţii, dezastrul economic şi financiar. Şi să strîngem cureaua. Pînă cînd ei îşi vor reveni. Din această cauză nu se alocă mai mulţi bani pentru bugetul UE, din acest motiv se subvenţionează din greu firme ca Vuitton, Nestlé sau LVMH, iar altele ca Tehnofrig, CUG, IRA, Clujana şi alte mii de IMGB-uri au fost obligate să falimenteze.

Deci: Dragi occidentali!  Capete încoronate, cancelari, preşedinţi şi prim-miniştri! Nu vă faceţi probleme, pentru că avem de toate. Ba chiar mai multe decît ne trebuie: drumuri, spitale, agricultură… Ca la voi. Ne pare rău pentru deranjul de a fi intrat în Uniunea Europeană. Da’ tot e bine, pentru că aveţi pe cine da vina. Voi vreţi să ne daţi bani europeni, dar noi nu ştim să atragem aceste fonduri. Aşa că, stăm drept, şi spunem strîmb: ne-aţi cocoşit! Dar nu ne-aţi omorît. Temeţi-vă! Putem s-o luăm de la capăt. Fără voi.
Asta e,sau ar trebui să fie, poziţia oficială a României.