Povești de dragoste din satul clujean

În lumea satului de altădată, pentru a se cunoaște în vederea căsătoriei, fetele și feciorii se întâlneau în cadrul comunității, sub atenta supraveghere a adulților. Astfel, luau parte la evenimente precum jocul duminical, șezătoare, clacă și târguri. Totodată, se întâlneau și seara, în special la sfârșit de săptămână, când feciorul mergea la casa fetei, iar cei doi povesteau la poartă.

Astăzi, în cea mai mare parte, dragostea începe pe rețelele de socializare. Suntem în luna februarie, luna iubirii, iar în calendarul popular, pe 24 februarie, este o sărbătoare dedicată acestui sentiment nobil, Dragobetele. Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj aduce în fața iubitorilor de tradiții și obiceiuri, pe rețelele de socializare, câteva povești, prin care aflăm cum s-au îndrăgostit părinții sau bunicii de acum, tinerii de altădată. Sunt povești care au fost documentate în teren de specialiștii instituției, în anii anteriori, dar și în campaniile de cercetare din acest an, în diferite sate din județ.

O căsnicie de durată se bazează pe înțelegere, răbdare și respect.

 „M-am măritat imediat ce am terminat liceul, iar soțul e mai mare ca mine cu opt ani”, spune Elena Petre, din Râșca. S-a căsătorit din dragoste, deși, crede că prea devreme. „N-aveam 20 de ani și deja am născut primul copil. Părinții au fost învoiți, doar maică-mea ar fi vrut să iau un fecior din sat, era unul care credea ea că ar fi fost potrivit pentru familia noastră, dat tata l-a iubit foarte mult pe soțul meu, ca și pe propriul lui copil”.

 E deja căsătorită de mai bine de 40 de ani și e de părere că, pentru o căsnicie de durată, este nevoie de întelegere, răbdare și respect. De aici vine și iubirea. „Am o vecină care zice de multe ori: «Tu, de ar fi fost tribunalul după casă, de câte ori divorțam!»”.

Când o fost la măritat, apăi… fiecare fată ș-o ales.

Și horitoarea Victoria Ianoși, din Hodăi-Boian, s-a măritat din dragoste, deși prima căsătorie n-a fost de durată, „că nu o avut mintea bună”.

„Când o fost la măritat, apăi… fiecare fată ș-o ales. Io mi-am ales unu’ (râde), o fost mai mare ca mine șî m-am dus după el. Am fost de 18 ani. Ș-am țânut cu el șasă săptâmâni și m-am despărțât”, spune horitorea Victoria Ianoși. „Șî așă m-o sfadit biata mamă, numa’ nu m-o batut. «Tu, fată, tu ești tânără, da’ ficioru’ ăla-i scapat de armată și lui i-i rușâne, tu! Nu face mninunea asta să te desparț’ de el!»”.

N-am avut bai de mama. Mi-am aflat altu’ mai mnic ca mine cu doi ai. No! Șî m-am dus după ăla. Ș-apoi… viața o fost șî mai gre, șî mai ușoară, mestecată (râde). N-o fost rău, că am avut ce mi-o trebuit, n-am fost năcăjâtă niciodată, da’ de lucrat, am lucrat…”.

Grigore SÂMBOAN
consultant artistic, CJCPCT Cluj