Povestea UE

La început a fost ca un basm.

Ţări cu serioase resurse potenţiale şi-au unit destinele şi, pentru că erau prea puternice, fiecare în parte au ajuns la un modus vivendi în care respectul reciproc era suveran.

Numai că, ştiţi şi dumneavoastră, fierbând orezul, trebuie să ai un vas din care bolul să nu dea p’afară. Mai pe urmă, lucrurile au luat o altă turnură şi frumuseţea Vestului a dat de specificitatea Estului. Frustrat pentru neputinţa de a concura cinstit şi loial cu mai marii zilei. Privirile mai-bogaţilor continentului s-au oprit asupra fostelor ţări socialiste pentru că vremurile s-au schimbat. Viaţa coloniilor îndepărtate s-a sfârşit prin independenţa celor mai multe ţări bananiere. India, China, Filipine, dar şi ţările afaricane şi cele ale Americii de Sud au încetat să mai fie surse de jaf. Aşa că, pentru îndeplinirea legii creşterii continue, Occidentul a opintit pentru “eliberarea” aşa-zişilor sateliţi ai Moscovei. Mai de fier, mai de catifea, revoluţiile din acest colţ de lume au dat speranţe popoarelor care au stat sub semnul neputinţei.

S-au descătuşat energii.

Greu de ţinut în frâu, mai ales, că planul “sub acoperire” spunea că aceste ţări urmau să-şi schimbe doar stăpânul. Sigur, sub haina poleită a libertăţilor cetăţeneşti, de bla, bla, bla şi, din când în când, câte un os de ros, pentru guvernele obediente şi acoliţii lor.

N-a fost să fie.

Planul de distrugere a tot ce a fost n-a reuşit în totalitate. Şi n-a reuşit acolo, unde voinţa populară şi guvernamentală au coincis. Polonia, Cehia şi Ungaria au avut înţelepciunea să nu-şi distrugă, la comandă, tot ceea ce însemna “putirinţă” industrială şi agricolă. Mai apoi, când a venit momentul prielnic (problema imigranţilor şi cotele lor nesăbuite) focul mocnit a dat în flăcări cât casa.

Acum, va fi nevoie de multă înţelepciune pentru a drege busuiocul. Pentru că: Polonia s-a îndâcoşat; Cehia mârâie; iar Ungaria s-a dat subtil cu puterea de la răsărit. Toate acestea pentru că “fruncea” ţărilor foste socialiste nu vrea să se angajeze pe drumul pavat cu presupuse brilienate, dar pe care mărşăluiesc cohorte de sclavi.

În această situaţie, România şi Bulgaria nici nu contează. Obedienţa acestora din urmă a fost penalizată şi la constituirea Grupului de la Vişegrad, şi la numeroasele întâlniri bilaterale. Am fost, practic, excluşi până şi de la masa celor mai săraci europeni, dar pentru care demnitatea naţională contează.

În acest condiţii, Europa însăşi este în pericol. Basmul de început a deveniun un film horor, relaţiile se erodează vizibil, Brexit-ul cauzează mai mult decât chiar au crezut până şi cei mai entuziaşti occidentali, iar îndepărtarera de la”drepturi egale” a ţărilor din Est agravează şi mai mult criza. Dacă mai punem la socoteală că nici Rusia, nici SUA nu au un prea mare interes pentru o Uniune Europeană puternică, conştientizăm că singurul liant care mai ţine la un loc aceste ţări e frica.

Puţin pentru o construcţie de puternică de viitor.

Radu VIDA