Postul Sfintei Marii, drum de închinare la Icoana Maicii Sfinte

Viața pe pământ pentru fiecare om este un pelerinaj, la încheiere urmează inevitabil întâlnirea cu Dumnezeu. „Redevine ateu de câte ori coboară din avion”, se spune uneori, fiindcă cel aflat în nesiguranță, în încercare, în stare de pericol, chiar nemărturisit cere ajutor de la Domnul. Există în colțul fiecărui suflet acel „Dumnezeu necunoscut” despre care predica Apostolul Pavel atenienilor.

„Voi Îl căutați, i-ați lăsat un spațiu în cetatea voastră, lăsați-mă acum să vă spun despre El” (cf. Fapte 17, 19-34) – spunea Apostolul neamurilor în Areopag, dar puțini l-au ascultat. Pentru că și atunci, la fel azi, calea de a afla despre El nu e doar predicarea, ci credința. În paginile Evangheliei, la fiece minune pe care o înfăptuia, Isus, Domnul spunea: „Crezi tu aceasta?”, „După credința ta fie ție”, „Crede și vei fi mântuit”… Mintea omenească nu poate pătrunde taina existenței lui Dumnezeu. Omul supus propriei rațiuni se întreabă: „- De ce ar trebui să postesc? De ce să mă rog cuiva nevăzut?” Răspunsul poate fi: „- Fă aceasta întâi și vei afla, fă-o, nu ai nimic de pierdut. Fă-o și vei descoperi că Dumnezeu e adiere de vânt lină ce unduie florile câmpului, e pace senină, e siguranța copilului ce se joacă în tihnă știind că nimic rău nu poate fi, că părinții sunt aproape”. Dar, chiar dacă părinții trupești nu pot întotdeauna să protejeze fiecare fiu, fiecare fiică, Tatăl ceresc o poate face.

Iar cea mai apropiată, mai la îndemână ocrotire pe care omul o poate simți, și în viața de aici și în relația cu Cerul, rămâne ocrotirea Mamei. O mamă e parcă mai aproape, imaginea ei strălucește în sufletul oricărui fiu, al oricărei fiice chiar după ce ea nu mai e. Cel ce a fost cândva copil iubit se simte încurajat, ocrotit și doar de a ei amintire. Iar amintirea mamei, și mai mult decât amintirea, prezența Mamei, pentru credincioșii creștini are un nume: numele ei e Maria. Domnul Isus Cristos, Fiul ei, de la înălțimea Crucii pe care S-a jertfit a făcut-o Mama tuturor copiilor lui Dumnezeu când i l-a încredințat pe Ioan, ucenicul iubit. „Acesta este fiul tău, fiica ta; aceasta este mama ta” îi spune și azi Preasfintei Fecioare Maria și fiecărui om. „Și Ioan a luat-o pe Maria la casa lui…” continuă cuvântul Scripturii. Pe Sfânta Maică Maria, cea înălțată la cinstita-i Adormire mai presus de orice ființă omenească, pe Regina Cerului și a Pământului ucenicul de sub Cruce, și fiece credincios ce se lasă umbrit de Crucea Domnului, e invitat să o ia la el acasă, să o primească de Mamă. Darul lui Dumnezeu prin Jertfa Fiului Său e, desigur, calea deschisă tuturor spre viața veșnică, spre mântuire; dar, aici pe pământ mai e un dar neprețuit: e Maica Sfântă, Maria. De aceea, în fiecare an, pentru cei credincioși, zilele dintre 1 și 14 august sunt binecuvântate, ușor de parcurs în rugăciune și post pentru că ele sunt drum spre Isus cu Maria. „Faceți ce vă va zice El” rostește Preacurata Fecioară, discret și blând, singurul ei îndemn păstrat în Scripturi.

Episcopul Iuliu Hossu, Episcop de Cluj-Gherla acum fericit martir, într-o scrisoare Pastorală pentru Postul Sfintei Marii, o vedea pe Preacurata Fecioară Maria care „Aruncă privirea peste veacuri, până la sfârșitul lor și vede șirul neamurilor răscumpărate cântând mărire lui Dumnezeu, pentru bucuria împărtășită din bucuria mare a Împăratului păcii și a Mântuitorului lumii, pe care a născut-o ceea ce este mai onorată decât Heruvimii și mai mărită, fără asemănare, decât Serafimii, care fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul l-a născut. În această privire, a neamurilor care urmau s-o fericească ne-a cuprins și pe noi, răsăriți din acest neam iubitor de Dumnezeu și cinstitor al Maicii Sale Preacurate. Așa ne-am născut ca popor creștin. Așa ne-am trezit cântând mărire lui Dumnezeu și fericind pe Maica Preacurată. Pecetea credinței sufletului nostru: închinarea Sfintei Cruci și cinstirea Maicii Domnului.” (Curierul Creștin, nr. 14, 1 august 1947). Astfel, în sufletul Episcopului Iuliu Hossu, în cel al poporului pe care-l păstorea, strălucea în nesfârșită iubire icoana Maicii lui Dumnezeu. În timpul episcopatului său dinainte de toamna lui 1948 când a fost închis pentru credință, la Adormirea Maicii Domnului, marele Arhiereu se ruga împreună cu zeci de mii de credincioși, la picioarele Icoanei Maicii Sfinte de la Nicula. După căderea regimului comunist din 1989, Biserica Greco-Catolică trecută prin focul prigoanei, a ieșit la lumină, și-a construit noi mănăstiri și biserici în care să-și trăiască în libertate credința.

Azi, pentru credincioșii greco-catolici locul Pelerinajului în cinstea Sărbătorii Adormirii Maicii Domnului este Mănăstirea Maicii Domnului din Cluj-Napoca. Devoțiunea la Sfânta Fecioară Maria este cea moștenită din străbuni, având în centru Icoana Maicii Sfinte. Au trăit-o până la martiriu în clandestinitate, o trăiesc și în prezent și surorile Congregației Maicii Domnului care-și duc viața de rugăciune în această mănăstire. Cu șirul Rozariului în mâini au păstrată nealterată imaginea vie a Maicii Sfinte în suflete. Intemperii și furtuni nu au putut distruge Chipul Mariei nici în sufletul marelui exilat, Episcopul Iuliu Hossu, nici în sufletele ce au primit și dus mai departe credința străbună.

Pelerinajul care încheie Postul Sfintei Marii, pelerinajul Episcopului și al credincioșilor Eparhiei de Cluj-Gherla, Pelerinajul Eparhial la Adormirea Maicii Domnului, este și acum în inima vieții Bisericii, este și azi invitație pentru toți, de orice confesiune și religie, și pentru cei aparent fără religie, să se adune în rugăciune în jurul Icoanei Maicii Sfinte.

Icoana „Maica Sfântă, mângâierea celor ce plâng” își așteaptă închinătorii la Mănăstirea Maicii Domnului, în sediul actual al Eparhiei de Cluj-Gherla, din mun. Cluj-Napoca. Pe drumul spre seara de veghe din 14 august și spre marea Sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului din 15 august în Sanctuarul arhiepiscopal al Mănăstirii Maicii Domnului, lumina Preasfintei Fecioare Maria însoțește pe cei ce pornesc spre a se aduna în rugăciune smerită în jurul ei, pentru a-L întâlni și a-L primi pe Isus din mâinile ei, pentru a primi pace, vindecare, bucurie.

Viorica SABO