Post integral

Nu știți voi postul care Îmi place?- zice Domnul.
Rupeți lanțurile nedreptății, dezlegați legăturile
jugului, dați drumul celor asupriți și sfărâmați
jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând,
adăpostește în casă pe sărman, pe cel gol îmbracă-l
și nu te ascunde de cel de un neam cu tine.
(Isaia 58, 6-7)

Din copilărie îmi vine în minte o întâmplare imaginară, pe care ne-o povestea tatăl meu. Mesajul pe care-l purta era potrivnic formalismului religios și lipsei de profunzime duhovnicească. Se spune că un țăran a plecat într-o zi de târg să-și vândă boii. Drumul înspre târg trecea printr-o pădure mare. Și-a vândut omul boii și se întorcea spre casă prin pădure. Banii și-i pusese în trăistuța cu merinde. Doi tâlhari, care erau ascunși în pădure, i-au ieșit în cale, l-au ucis, i-au luat trăistuța și și-au însușit banii. Făcându-li-se foame au căutat în trăistuță și-au găsit pâine și slănină. Fiind o zi de vineri au exclamat indignați: Noi nu mâncăm de dulce vinerea!

Aceasta este povestea.

Nu sunt singurii care au încălcat flagrant rânduiala postului. Au ucis și n-au mâncat de dulce! Postul nu e numai de bucate, ci este și de răutate. Postul este integral. Când am intrat în Postul Mare am cântat: Vremea Postului să o începem cu bucurie, supunându-ne pe noi nevoințelor celor duhovnicești. Să ne lămurim sufletul, să ne curățim trupul. Să postim precum de bucate, așa și de toată patima, desfătându-ne cu virtuțile Duhului.

Postim de bucate, dar postim și de răutate. Nu vrem să descurajăm postul de bucate. El este foarte necesar. Dar trebuie neapărat secondat de postul de răutate. Altfel n-are valoare. Lucrul acesta îl înțelegem și din ceea ce ne spune Proorocul Isaia în citatul de la început. Ba el condiționează împlinirea celor cerute prin post și rugăciune de faptele milei trupești: Atunci vei striga și Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-Mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, amenințarea cu mâna și cuvântul de cârtire, dacă dai pâinea ta celui flămând și tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric și bezna ta va fi ca miezul zilei (Isaia 58, 9-10).

Spuneam că postul de bucate este necesar. Prin el ne curățim trupul, îl punem sub ascultarea sufletului. Postul este răstimp de antrenament în care dorim să ajungem performanți, după cuvântul Sfântului Pavel, și să luăm premiul: Eu deci așa alerg, nu ca la întâmplare. Așa mă lupt, nu ca lovind în aer, ci îmi chinuiesc trupul meu și îl supun robiei, ca nu cumva altora propovăduind, eu însumi să mă fac netrebnic (1 Corinteni 9, 26-27).

Din celebrările postului aflăm că Adam din rai a fost izgonit, cu mâncarea împărtășindu-se, ca un neascultător. Moise văzător de Dumnezeu s-a făcut, cu postul curățindu-și ochii sufletului. Pentru aceasta, cei ce dorim să fim locuitori raiului, să ne lepădăm de hrana cea nefolositoare; și, dorind să vedem pe Dumnezeu, să postim ca Moise patruzeci de zile. Cu rugăciune și cu cereri, stăruind din toată inima, să potolim patimile cele sufletești, să gonim zburdările cele trupești.

Părinții subliniază mulțimea efectelor pozitive pe care le are postul. Postul, pe măsura puterii fiecăruia, ajută trezviei duhovnicești. Cu pântecele plin, nu poți cugeta la cele dumnezeiești… Pentru un mâncăcios, tainele cele mai puțin ascunse ale Sfintei Treimi, dacă putem spune așa, rămân de nepătruns. Hristos ne este pildă cu îndelungatul Său post: când l-a înfrânt pe diavol, tocmai postise patruzeci de zile.

S-ar putea ca unii, din motive obiective, să nu poată ținea tot postul de bucate. Însă postul de răutate trebuie să-l țină. Au meditat unii părinți și la modul în care poate fi compensat postul de bucate. Te mănâncă limba să pui o întrebare? N-o pune! Ți-e foarte poftă să bei două cești de cafea? Nu bea decât una! Ai chef să te uiți pe fereastră? Nu te uita! Ai dori să mergi într-o vizită? Rămâi acasă. Raționamentul ar putea continua. Cu ce? Cu fumatul, cu drogurile, cu jocurile de noroc, cu discotecile și cu multe altele. Ce să mai pomenim de dependența de calculator? De aceea realizăm că postul integral este cel de folos. Postul de bucate trebuie secondat de postul de păcate.

Omului care ține un post integral și se roagă i se deschid perspective spirituale nebănuite: Când postim, simțim cum ne sporește recunoștința față de Dumnezeu, care l-a învrednicit pe om cu puterea de a posti. Postul îți deschide o lume a cărei existență de abia o bănuiai. Toate amănuntele vieții tale, tot ceea ce se petrece înlăuntru și în jurul tău îți apar într-o nouă lumină.

Oricum, postul este un drum spiritual care, parcurs cu seriozitate, te duce la încununarea cu succes a efortului purificator. Și, folosindu-ne din nou de cântările Triodului, dăm expresie liturgică acestui demers: Călătoria virtuților s-a deschis. Cei ce voiți să vă nevoiți intrați, încingându-vă cu nevoința cea bună a postului. Că cei ce se luptă după lege, după dreptate se încununează. Și luând toată întrarmarea Crucii să ne luptăm împotriva vrăjmașului, ca un zid nestricat ținând credința, și ca o platoșă rugăciunea, și ca un coif milostenia. În loc de sabie, postul care taie toată răutatea de la inimă. Cel ce face acestea, va primi cununa cea adevărată de la Împăratul tuturor, Hristos, în ziua judecății.

Postul integral ne ajută ca în luminata zi a Învierii să ne bucurăm cu toate puterile sufletului. Rugăciunea amvonului de la Liturghia Înainte-Sfințitelor rezumă toate această traiectorie: Stăpâne Atotțiitorule, Cel ce cu înțelepciune ai zidit toată făptura și, pentru nespusa Ta purtare de grijă și multa Ta bunătate, ne-ai adus întru aceste preacinstite zile, spre curățirea sufletelor și a trupurilor, spre înfrânarea poftelor și spre nădejdea învierii; care, în patruzeci de zile, ai dat în mâna slujitorului Tău Moise tablele cele cu dumnezeiești slove, dă-ne nouă, Bunule, lupta cea bună să o luptăm, calea postului să o săvârșim, credința nedespărțită să o păzim, capetele nevăzuților balauri să le sfărmăm, biruitori asupra păcatului să ne arătăm și fără osândă să ajungem a ne închina și Sfintei Învieri.

† Arhiepiscop și Mitropolit ANDREI