Populaţia spaniolă nu va accepta o lovitură de stat financiară

The Guardian

Încercarea protestatarilor spanioli de a încercui Congresul Deputaţilor din Madrid a fost comparată de secretarul general al Partidului Popular (PP, de guvernămînt) cu o tentativă de lovitură de stat.

Spania este în pragul insolvenţei şi sub presiune uriaşă pentru a accepta un pachet de măsuri pentru salvarea economiei. În schimb, ţara va trebui să renunţe la suveranitatea sa financiară în favoarea FMI, a Comisiei Europene şi a Băncii Centrale Europene.

Suprarealismul situaţiei este accentuat şi de încercările eroice ale premierului spaniol Mariano Rajoy de a nega necesitatea unui ajutor financiar. De altfel, Rajoy începe să semene tot mai mult cu ministrul irakian al informaţiilor din epoca lui Saddam Hussein, care continua să insiste că americanii fug şi se sinucid cu sutele la porţile oraşului, în timp ce Bagdadul capitula. Strategia negării adoptată de Rajoy are sens. În iunie, premierul spaniol Mariano Rajoy a insistat că nu este nevoie ca băncile spaniole să fie salvate, cu două săptămîni înainte de a se întîmpla exact acest lucru. Această încercare paternalistă, anacronică, de a convinge populaţia că lucrurile stau altfel decît o arată de fapt realitatea pare să indice că, aşa cum au observat mulţi comentatori locali, administraţia spaniolă acţionează “ca şi cum n-ar şti că acum există internetul”.

Menţinerea iluziei suveranităţii este importantă, deoarece Rajoy nu doreşte să rămînă în istorie ca artizanul umilirii Spaniei. Există o fotografie celebră din 1998 a preşedintelui indonezian Suharto, înfăţişat cu mîinile încrucişate, zîmbind stingher, la scurt timp după ce semnase cu FMI un acord de cedare a controlului economic al ţării. Rajoy este disperat să evite o astfel de scenă, mult prea conştient de faptul că guvernele din Grecia, Portugalia şi Irlanda au căzut după ce au fost forţate să solicite planuri de salvare ce au impus măsuri de austeritate populaţiei din ţările respective.

Totodată, PP doreşte să evite să ceară un pachet de măsuri de salvare înaintea alegerilor cruciale din Galicia şi din Ţara Bascilor, de la 21 octombrie. Dar dacă Rajoy întîrzie în solicitarea unui plan de salvare, ar putea avea aceeaşi soartă ca fostul premier italian Silvio Berlusconi, îndepărtat de la putere anul trecut şi înlocuit de un fost tehnocrat de la Goldman Sachs. Principala problemă pentru Rajoy este că noi numim “democraţie” ceea ce Goldman Sachs numeşte “plierea pe interese politice interne”.

Guvernul are dreptate să se teamă de reacţia populaţiei spaniole la această nouă rundă de măsuri de austeritate impuse de pieţele financiare. Spania se confruntă cu o rată a şomajului de 26%, circa 22% dintre familiile spaniole trăiesc sub pragul de sărăcie, iar pentru 30% salariul nu este suficient.