Polițiștii clujeni au ținut să-i aducă respectul cuvenit polițistului erou Gheorghe Nicula

Polițistul erou Gheorghe Nicula, ucis în septembrie 1940 de autoritățile horthyste la Huedin, a fost comemorat, marți, în cadrul unei ceremonii speciale organizată de Poliția Orașului Huedin. La eveniment au luat parte reprezentanți ai autorităților locale, ai societății civile, cadre didactice și urmași ai eroului.

Evenimentul a debutat cu un parastas de pomenire oficiat de un sobor de preoți din localitate, după care istoricul Cristian Filip a prezentat împrejurările în care a fost ucis polițistul alături de protopopul Aurel Munteanu. Istoricul a arătat că asasinarea celor doi a fost posibilă ca urmare a urii cu care erau otrăviți o parte din locuitorii din Huedin față de cele două instituții pe care le reprezentau acești martiri: poliția și biserica ortodoxă.

„Ne-am adunat aici pentru a-l comemora pe sublocotenentul post-mortem Gh. Nicula. Acesta s-a născut la 10 martie 1901 în Valea Drăganului, descendent al unei familii de țărani moți (Nicola/Nicula), așezată acolo după înfrângerea răscoalei condusă de Horea, pe numele real Vasile Nicula.

Gheorghe Nicula s-a căsătorit la 18 august 1920 cu Elena Puriș din Fildu de Mijloc, unde și-au și stabilit domiciliul și au avut împreună trei fii: Ioan, Traian și Teodor.

Având „o purtare morală ireproșabilă”, așa cum rezultă dintr-un „atestat de moralitate” eliberat de primăria Fildu în 1925, s-a angajat ca gardian public la Zalău. În 1931 a fost detașat la Huedin, apoi a lucrat la Turda și Cluj, după care s-a stabilit din 1935 la Huedin, locuind pe strada General Traian Moșoiu.

Și-a făcut datoria cu dăruire, devotament și omenie, fiind caracterizat de localnici ca „pita lui Dumnezeu” și „cel mai de treabă polițai”. (…)

Trupele maghiare au intrat la 9 septembrie în Huedin, fiind primite cu entuziasm de populația maghiară. În timp ce o parte dintre localnicii români s-au refugiat dincolo de graniță în România (granița trecea pe la cantonul de la Sâncraiu, la capătul actualei piste de biciclete), plutonierul Gh. Nicula a rămas la Huedin, așa cum au considerat că este normal să o facă și alți fruntași români ca protopopul ortodox Aurel Munteanu și dr. Vasile Pașca, directorul spitalului.

Primele semnale pentru calvarul ce va urma au fost date încă din ziua intrării trupelor maghiare în oraș, când Aurel Munteanu a dorit să ia cuvântul pentru a se adresa localnicilor români, însă a fost îndepărtat de la tribună. Seara, un grup de extremiști au spart geamurile caselor unor fruntași români, printre care se afla și cea a protopopului Aurel Munteanu, iar alți români au fost bătuți.

A doua zi, marți, fiind zi de piață, pe la ora 12, protopopul Aurel Munteanu a fost acostat de un soldat maghiar și rugat să-l însoțească pe Strada Mare, unde a fost dat pe mâna unui grup de naţionalişti maghiari. În timp ce era bătut și torturat într-o curte, a fost adus acolo și plutonierul Gheorghe Nicula. Furia naționalistă s-a dezlănțuit asupra celor doi, fiind bătuți până la epuizare. Trupurile încă însufleţite au fost aruncate într-o căruţă ce i-a dus la locul numit „Acăţi”, dincolo de târgul de animale, unde li s-au aplicat ultimele lovituri până au fost omorâţi. Victimele au fost aşezate una peste alta în groapa improvizată sub un mal de lângă drum, după care au fost acoperite sumar cu pământ. Trist este şi faptul că abia la 16 noiembrie 1940, la cererea văduvei Lucreţia Munteanu, s-a permis deshumarea cadavrelor şi îngroparea lor în cimitir”, a arătat Cristian Filip.

El a spus că urmașii nu le-au uitat jertfa astfel că în 1965, la 25 de ani de la asasinarea celor doi, martirii au fost deshumați din cimitir şi reînhumați în faţa „Catedralei Moţilor” din Huedin, ctitoria protopopului Aurel Munteanu. De asemenea, în anul 2000 a fost inaugurat bustul plutonierului Gheorghe Nicula în fața sediului Poliției orașului Huedin, acesta fiind realizat de artistul Ilarion Voinea și amplasat pe o bază în formă de cruce.

C. PURIȘ