Poezia pentru copii – povestea unui izvor al tuturor trăirilor noastre

P1130995_wCînd am primit cartea “Prin grădina de poveste“ a cunoscutei poete Raveca Vlaşin (autoare a şapte volume de versuri), carte apărută la Editura ASTRA-Dej, 2015, cu o măgulitoare dedicaţie: ”Familiei Ţene, scriitori de aleasă ţinută, cu mult drag şi preţuire, Raveca Vlaşin, iunie 2015“, mi-am zis: iarăşi mă copilăresc în vara aceasta! Şi m-am apucat s-o citesc cu plăcere, retrăind acei ani în care credeam că tot ce zboară se mănîncă. Volumul de poezii pentru copii semnat de Raveca Vlaşin se deschide cu un “Cuvînt înainte“ semnat de Alexandru Păltinean, care explicitează semnificaţiile poeziilor pe care le citează, recomandînd cititorilor de toate vîrstele această carte. Nu-i aşa !?, copilăria din noi nu dispare niciodată. Un plus de imagine dau versurilor ilustraţiile adecvate fiecărei poezii, semnate de Lorond Pussy şi Iulia Buburuz.

Se cunoaşte faptul că, din perspectivă imaginativă, copilăria e spontană, naivă, de o mare sensilitate, jocul fiind preocuparea primordială, un adevărat univers creat, fără simţul perenităţii. Copilul se comportă naiv şi îi place să fie în ipostaza de subiect şi obiect al jocului. Literatura este scena pe care acest tărîm minunat al copilăriei prinde mereu viaţă, în toată splendoarea sa, cu toate minunile posibile şi imposibile, este modalitatea prin care sentimentele, gîndurile şi trăirile maestrului scriitor ajung sub diverse forme la sufletul cititorului, pentru a-l sensibiliza, pentru a-l emoţiona. Este o sursă inepuizabilă de experimentare a realităţii, prin care te aventurezi în vremuri de mult apuse, te confunzi cu personajele îndrăgite, te visezi rege, aviator, explorator, muschetar sau vrăjitor, poţi să călătoreşti pe alte tărîmuri, pe alte planete sau să schimbi lumea în care trăieşti cu ajutorul unei baghete fermecate. Este o lume imaginară în care visul devine realitate, în care imposibilul devine posibil. Explorînd această lume imaginativă, Raveca Vlaşin reuşeşte să aşeze în cuvinte meştesugite suave întîmplări din lumea copilăriei, a naturii şi din mediul înconjurător. Chiar de la început autoarea se adresează micilor cititori prin poezia”Tălmăciri“, în care cartea însăşi este un: ”Evantai de amintiri,/Întîmplări şi potriviri,/ Un mănunchi de povestiri/de-ale vieţii tălmăciri./ În cuvinte potrivite/ Şi-n metafore-nflorite.“ Aşa cum se cunoaşte şi cum am trăit fiecare, mama este prima fiinţă şi unica asupra căreia se revarsă şuvoiul cald şi învăluitor al dragostei copilului, chiar dacă acesta ajunge la vîrsta maturităţii. Pentru mamă el rămîne tot copil: “Mamă dragă…fără tine/Aş fi fost sărac pe lume,/ Tu, din drag, mi-ai dat speranţă…/Zori senini pentru o viaţă! “

Practic, poeziile cuprinse în acest volum sînt adevărate “mărturii“ şi retrăiri în lumea şi din visul copilăriei. Mărturiile sînt un fel de amintiri pregnante, pe care le purtăm toată viaţa cu noi, care ajung din inconştient în conştiinţă, înştiinţîndu-ne despre ceea ce ducem cu noi fără să ştim. H. Bergson spunea: ”Ce sîntem noi, în adevăr, ce este caracterul nostru dacă nu condensarea istoriei pe care am trăit-o de la naştere, înaintea naşterii chiar. “Poemele se percep sinergic, adică se înţeleg toate ca o lume a copilăriei, eul este tentat de proiectarea într-o viziune sau dimpotrivă se lasă absorbit într-o intuiţie: “Prin grădina de poveste/deseori am zăbovit,/pe cărările de dor,/Care-mi aşterneau uşor/Cînd trecut…cînd viitor.“(Amintiri ce dau în spic).

Raveca Vlaşin ”construieşte” cu ajutorul unui fir roşu naraţiuni atrăgătoare, conturînd o atmosferă de poveste cu ajutorul versului clasic, sprinţar, intersectîndu-se cu muzicalitatea. Personajele sînt anotimpurile, ghiocelul, veveriţele, Luna, grădina, greierii, Regina Furnica, gîndăceii, melcii, răsura, vrăbiuţa, toboşarul, cîinele, ariciul, iarna, omul de zăpadă, măgăruşul, căţelul, bunica, nepoţica, Micky Mouse, Maia, Eminescu, stelele etc, toate contribuind “Spre-mplinirea vremii noastre,/ Rugăciune ne e versul,/Spre nădejdi în vremuri aspre. “(Geniul poetic). Descoperim aici profesiunea de credinţă a poetei. Ea este cea care îşi determină opera, atenţia se îndreaptă spre conservarea unei imagini constante, a copilăriei. Prezenţa ei este în lumea obiectuală, dar, cu siguranţă, însăşi ideea prezenţei sale este imanentă lumii reale, naturii, retrăirii vîrstei de început ce plonjează în lumea copilăriei cu experienţa maturităţii depline.

Al.Florin ŢENE

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.