PETRU NEIESCU – NONAGENAR

Ne cunoaştem cu dl Petru Neiescu de peste şase decenii, perioadă în care am avut zeci de întâlniri şi discuţii în cele mai diferite domenii ale lingvisticii şi culturii, în general. A avut fericita ocazie să se formeze şi să cunoască o serie de lingvişti de seamă precum Emil Petrovici, Ştefan Paşca, Dimitrie Macrea, Vasile Breban ş.a. Îndrumătorul direct al lui Petru Neiescu a fost acad. Emil Petrovici în Dialectologie, Fonetică şi fonologie, căruia îi devenise colaborator şi, împreună, au publicat câteva studii şi articole din domeniile menţionate. Trebuie amintit faptul că, datorită accidentului de cale ferată suferit, Emil Petrovici a plecat pe drumul fără de întoarcere şi P. Neiescu a trebuit să-şi susţină teza de doctorat la acad. Al. Rosetti.

Petru Neiescu a văzut lumina zilei în comuna Berzasca, jud. Caraş-Severin, deci în Banat, la 22 iulie 1927; la preotul din sat a fost botezat în 30 iulie, iar în actele oficiale de la primărie figurează cu data de 1 august. Tot acolo urmează şcoala primară, gimnaziul, liceul, iar în toamna anului 1947 îl întâlnim student la Facultatea de Litere a Universităţii clujene, rămânând pentru toată viaţa ardelean.

În cadrul Institului de lingvistică, Petru Neiescu a avut o activitate laborioasă în lingvistica generală, fonetică şi fonologie, dialectologie etc. Pe această linie trebuie menţionat faptul că Petru Neiescu este singurul lingvist român care a cercetat şi studiat temeinic toate graiurile limbii române, precum şi dialectele aromân, meglenoromân şi istroromân din Albania, Macedonia şi Istria. Am întâlnit şi lingvişti care consideră aceste dialecte ca fiind limbi romanice separate. De altfel, este bine-ştiut că şi limba română din Basarabia şi Transnistria este şi în prezent numită de unii limba moldovenească.

Petru Neiescu, la o vârstă venerabilă, s-a angajat singur la o muncă titanică, la elaborarea Dicţionarului dialectului istroromân (vol. I, A-C, 2011, 346 p. vol II, C-K, 2015, 357p., vol. III, L-P, 2016, 358 p., Ed. Acad. Române, Bucureşti), până în prezent fiind elaborate trei volume, acum lucrând la al patrulea. Deja volumele publicate conţin peste o mie de pagini. Prin sec. al XVI-lea un lexicograf italian afirma: dacă un om greşeşte, păcătuieşte şi trebuie pedepsit, atunci nu-l trimiteţi să lucreze într-o mină de cărbuni, nici la munca grea de fierărie, puneţi-l să elaboreze un dicţionar. Privesc la cele trei volume istroromâne şi mă gândesc la efortul deosebit depus, dorind autorului sănătate, realizarea celui de-al patrulea volum şi a altor dicţionare. La mulţi ani, Petrică!

O. VINŢELER