Petrolul, ca instrument al puterii

Süddeutsche Zeitung

Cei care vor să extragă petrol în Rusia nu pot trece de Igor Secin. Adjunct al premierului şi persoană de încredere a preşedintelui Vladimir Putin, Secin administrează între altele afacerea de miliarde dintre concernul norvegian Statoil şi concernul rus de stat “Rosneft”. Este vorba despre dificila exploatare a unui zăcămînt petrolier din zona Arctică.

Secin a pus bazele imperiului gazifero-petrolier Rosneft practic pe ruinele fostei companii Iukos. Experţii occidentali în domeniu sînt de părere că succesul Statoil, Eni şi Exxon Mobil în giganticul imperiu estic nu este cîtuşi de puţin unul garantat.

Politica energetică a Moscovei este mult prea haotică. Managerii concernelor energetice naţionale, care se află de regulă sub controlul statului, sînt schimbaţi în modul cel mai imprevizibil. Extracţiile de petrol şi investiţiile în domeniul energetic rus nu se realizează cîtuşi de puţin după principiile economiei de piaţă.

Cazul Rosneft demonstrează încă o dată că în cadrul “monopolului petrolier global” concernele occidentale au rămas în urma celorlalte: ele îşi pierd influenţa în principalele ţări exportatoare. Guvernele naţionaliste le alungă de la zăcămintele petroliere şi gazifere. Dacă în anii 1960 asemenea concerne precum Exxon Mobil, Chevron, Schell şi BP controlau 85 la sută din rezervele petroliere mondiale, la ora actuală ele au acces la numai 16 la sută. Cel puţin 65 la sută se află sub controlul întreprinderilor din ţările unde se fac extracţii, întreprinderi dependente de stat.

Cu toate acestea, aprovizionarea petrolieră mondială nu devine mai sigură, deoarece multe companii de stat nu se află în cea mai bună stare, sînt ineficiente şi corupte. Din cauza unei administrări dificitare, într-o situaţie dezastruoasă se află industria petrolieră de stat din Venezuela şi Iran, Teheranul fiind nevoit chiar să importe benzină.

Într-o situaţie asemănătoare se află şi compania petrolieră de stat Petroles de Venezuela (PDSVA): potrivit unor evaluări, producţia acesteia s-a redus în ultimii zece ani cu 25 la sută, iar în ţară nu sînt suficiente tehnologii moderne, deoarece, proclamîndu-se “stăpîn” al celor mai mari rezerve de petrol din lume, preşedintele Hugo Chavez a speriat concernele străine.

Un elan ideologic asemănător a manifestat şi preşedintele Argentinei, Cristina Kirchner, care a naţionalizat “filiala” concernului spaniol Repsol, YPF, cel mai mare producător de petrol din ţara sa.