Pesimism cu privire la solvabilitatea Europei

Financial Times

Este posibil ca o persoană care a fost pesimistă cu privire la zona euro în urmă cu şase luni să fie optimistă azi? Dacă aţi crezut întotdeauna că a fost doar o criză de lichidităţi, nu ar fi trebuit să fiţi îngrijoraţi şi aţi avea dreptate să fiţi optimist în prezent. Dacă aţi fi crezut că este vorba de o criză de solvabilitate, ar trebui să fiţi în continuare îngrijoraţi.

Dar dacă este vorba de o criză de solvabilitate, care nu este inerentă, ci cauzată de o scădere a lichidităţilor – o criză de de insolvabilitate care se perpetuează? Insolvabilitatea este, la urma urmei, un concept analitic. Ea depinde de nivelul datoriei, de viitoarea creştere economică, de capacitatea de a exploata bogăţia sectorului privat prin impozitare, de capacitatea de a strînge fonduri prin privatizare şi, desigur, de viitoarele rate ale dobînzilor pe piaţă.

Dacă se distinge între riscurile suverane pure (minus datoriile contingente pentru sectoarele financiare şi non-financiare private) şi riscurile care au apărut doar în aceste sectoare, se pot diferenţia următoarele categorii. În prima dintre acestea, Grecia ar fi necondiţionat insolvabilă, iar Italia şi Portugalia solvabile – cu condiţia revenirii la o creştere economică susţinută. De asemenea, Spania, Irlanda şi restul ar fi fundamental solvabile – minus băncile, desigur. În a doua categorie avem sectoarele financiare şi private din Spania, Portugalia şi Irlanda, considerate insolvabile.

Perspectivele legate de solvabilitate s-au deteriorat în ultimele şase luni, ca urmare a efectelor austerităţii asupra creşterii economice, într-un moment în care ratele dobînzilor au ajuns la limita lor inferioară. Un alt motiv pentru care multiplicatorul fiscal este neobişnuit de mare în acest moment: toată lumea recurge la măsuri de austeritate, în acelaşi timp.

John McHale, profesor de economie la Universitatea Naţională a Irlandei, Galway, este de părere că politica oficială poate restabili sănătatea financiară într-o criză de solvabilitate care se auto-perpetuează, dacă 4 condiţii sînt îndeplinite. În primul rînd, sprijinul de lichiditate oferit prin Programul de tranzacţii monetare directe al Băncii Centrale Europene şi de alte mecanisme trebuie să fie sigur. În al doilea rînd, condiţiile trebuie să fie rezonabile. În al treilea rînd, condiţionarea trebuie să fie flexibilă, astfel încît şocurile neanticipate să nu trebuiască să determine ajustări fiscale pe viitor. În al patrulea rînd, legătura dintre pierderile din sectorul bancar şi datoria de stat trebuie să fie ruptă.