Pensie pentru romii obligaţi să muncească într-un ghetou, în perioada regimului național-socialist din Germania

Agenția Națională pentru Romi (ANR) a anunţat că acordă informare și sprijin pentru obținerea dreptului de pensie pentru romii care au desfășurat muncă într-un ghetou, în perioada regimului național-socialist din Germania (1933-1945).

Ambasada Republicii Federale Germania a emis, în 12 februarie 2015, informații privind dreptul la pensie ce derivă dintr-o activitate de muncă desfășurată într-un ghetou, informare survenită ca urmare a modificării cadrului legislativ intern în acest domeniu, în 2014. Beneficiarii eligibili sînt: (1) persoanele care au muncit în ghetou și care beneficiază de o pensie de vechime regulamentară, sau (2) soțul / soția supraviețuitor(oare), ca urmare a muncii prestate de soție / soț într-un ghetou, pot solicita pensie de urmaș. Potrivit legii germane, moștenitorii (fii, nepoți) nu sînt îndreptățiți să depună un dosar pentru a solicita această pensie.

“Adresăm un apel la etnicii romi (ţigani – n.r.) să facă cunoscut în comunitățile lor, pentru ca membrii familiei care ar putea fi beneficiari să-și ceară dreptul la pensie pentru munca pe care au prestat-o în ghetouri, în perioada 1933-1945. Puteți găsi informații specializate și sprijin în formularea cererilor și completarea dosarelor pentru a fi analizate de cele trei asigurări de pensii germane, petenții de etnie romă care îndeplinesc criteriile se pot adresa Agenției Naționale pentru Romi”, a declarat Daniel Vasile, președintele ANR.

Conform ANR, informații suplimentare se pot obţine de la Iulian Stoian, consilier, tel.: 021.311.30.48, fax: 021.311.30.47, e-mail: info@anr.gov.ro , Splaiul Independenţei, nr. 202 A, etaj 8, camera 23 , Sector 6, Bucureşti .

Ce spune ANR că face pentru obţinerea pensiei

1. În urma unei campanii media, IDENTIFICĂM SUPRAVIEȚUITORII: aceasta presupune organizarea de interviuri cu aceștia și, pornind de la informațiile furnizate de potențialii beneficiari în interviuri (de unde au fost deportați, cu cine, unde, cînd s-au întors etc.), îi ajutăm și îi direcționăm să completeze cererile către Arhivele Statului, pentru a li se elibera dovada că au fost deportați. Taxa pentru eliberarea unui astfel de document este de 45 RON, iar ANR dispune de un buget prevăzut în proiect pentru eliberarea unui număr cît mai mare de solicitări de documente din partea supraviețuitorilor.

2. SUPRAVIEȚUITORII vor face o DECLARAȚIE NOTARIALĂ, declarația este una complexă, trebuie furnizate o serie de detalii, de genul: cum au lucrat, unde, perioada etc., declarație mult diferită față de despăgubirile acordate în urmă cu 10 ani de OIM-Geneva. ANR, pe baza informațiilor furnizate în interviuri, îi ajută pe supraviețuitori să-și completeze aceste declarații.

3. Urmează COMPLETAREA FORMULARELOR ÎN LIMBA GERMANĂ. Pentru a beneficia de prevederile legii 189/2000, beneficiarii trebuie să fi fost deportați în Transnistria. Aceasta se poate dovedi fie prin documentele din arhivă, fie cu ajutorul declarațiilor notariale. De asemenea, Legea 189/2000 oferă niște drepturi pe care, din păcate, adeseori supraviețuitorii nu le cunosc. ANR poate, de asemenea, să ofere sprijin beneficiarilor în exercitarea acelor drepturi.

Clarificări: * Pentru pensia oferită de statul german, condițiile sînt speciale: NU este vorba despre despăgubiri propriu-zise, ci despre o formă de pensie. Vorbind strict despre romi, ei trebuie să: – fi fost deportați în Transnistria; – să fie încă în viață (în ciuda zvonurilor lansate în ultima perioadă, fiii / fiicele, nepoții etc. nu sînt eligibili pentru a solicita drepturile de pensie ale defuncților). Singurii urmași care pot primi jumătate din dreptul supraviețuitorului sînt văduvul / văduva, cu condiția să fi fost căsătoriți legal (ceea ce, din păcate, adeseori, nu este cazul foștilor nomazi). – să fi muncit voluntar în Transnistria. Cei care au muncit forțat nu sînt eligibili (se presupune că au fost deja despăgubiți prin banii oferiți de OIM-Geneva – programul pentru muncă forțată). Se considera că dacă ai muncit pentru mîncare, haine etc, ai fost plătit, așadar ești eligibil(ă) pentru această pensie oferită de statul german. – cu cît supraviețuitorul / supraviețuitoarea se află la o vîrstă mai înaintată (era mai mare în Transnistria, deci capabil(ă) să muncească), cu atît șansele lui / ei de a beneficia de aceasta pensie sînt mai mari; – o altă condiție importantă este ca solicitantul / solicitanta să aibă cel puțin 60 de luni (cinci ani) de muncă / de asigurare. Ca în cazul oricărei pensii, solicitantul / solicitanta trebuie să demonstreze o perioadă minimă de muncă. Asigurările de pensii germane acceptă ca perioadă de deportare de pînă la doi-trei ani din Transnistria să fie considerată perioadă de muncă (1942-1944, uneori chiar 1945). Dar, solicitanții trebuie să demonstreze că au efectuat restul pînă la 60 de luni. Fiecare supraviețuitor va trebui sa posede documente care să ateste că îndeplinesc și această condiție (ideal ar fi să aibă decizia Casei de Pensii, dar, în lipsa acesteia, este posibil să fie acceptate și copii ale cărților de muncă, autorizații de practicare a meșteșugului etc.)