Pe lângă urna fără soț …

Voi, cei care nu ați fost să votați, având motive personale, subiective, din spirit de autoconservare, principii de morală, de etică, dezamăgiri politice, frustrări sociale, dar și din sfânta lene de a ieși din casă, de la căldurică, stând în dulce frăție cu programele televiziunilor, nu aveti dreptul să ne comentați opțiunea, preferința politică, nici să judecați, să criticați un partid, sau altul, politicienii, oricare ar fi aceștia, de la oricare partid.

Nu fiți curve ipocrite să deplângeți, că din vina altora, desigur, s-a întâmplat înroșirea hărții, sau dispariția parlamentară a unor partide. A da, din fotoliul de televizor soluții politice, a critica unele coalizări este o mizerie deja cutumiară.

V-ați petrecut, o parte dintre voi, cei aproape 31 de ani, într-o dulce hibernare, hrăniți cu iluzii democratice, dar atunci când ai dreptul, prin Constituție, să alegi și să fii ales, și tu nu ți-l exerciți, este o trădare a semenilor, și a viitorului. Dacă v-a plăcut să gândească alții pentru voi, fiindcă așa ați venit din decembrie ’89, dacă v-ați multumit cu același meniu, gogoși și colivă, atunci aveți, măcar decența, de a nu ne arăta unde-i mărul care face pere mălăiețe.

Unde să fie? În grădina popii…

Stați în continuare acolo, în dulcea scoică a fotoliului, voi perle ale nației, faceți guverne, dați indicații prețioase, vorbiți tare, să se știe că voi păziți stâna goală, dar scutiți-ne de priceperea voastră și de parfumul inconfundabil de zmecheri cu procură.

Ne doare destul că trăim într-o lume cu gura strâmbată de ură.
*
Cum aude un sfirc din Imn, din „Treceți batalioane române Carpații”, se rădică minten, pe mânile din spate, și privește tricolor, în toate zările, ca să puie peptul la hotară, dacă Patriea i-o ceară (de parchet).

Are aur la gât, lanț greu, aur pe dește, aur în inima de votant conștiu. El vrea Unirea cu Basarabia, dar deștiul, cu unghie de pterodactil, ar șovăi pe hartă, în găsirea ei. Nu, nu le are cu scris-cititul, e ocupat cu afacerile. El ți-o spune în față, te și ia la ștangă, cum că își iubește țeara, nu ca tu, șorecar de bibliotecă.

Și respectă distanțarea socială: își iubește patriea din Germănica, din Anglia, ba mai fulgeră unul și cu crenguța de arțar în rât.

E tânar patriotul, bate spre un 20, dar extrem de viu, de ordinar pe facebook, tutuiește, înjură, grohăie invective. În profil el cu gagica, înlănțuiți să încapă în rotund.

Se pare că ce le-am dat, ca țară, în decembrie ‚89 nu i-a satisfăcut. Altă revoluție și altă țară nu avem de unde: pensiile sunt mici și medicamentele scumpe.

Oșteanul libertății, care face condens de prostie, la fiecare frază închegată, a auzit, vag, despre democrație, dar și despre Căpitan și Legiune, dar în mintea lui cei doi neuroni care se încaieră mereu și își dau pumni, orbește, produc confuzii și panică, astfel că le rezolvă dintr-un foc cu o trimitere spre matrice pentru ca cel predispus, la modul naiv la o colocvială empatică, să o șteargă din viața lui cu procură.

Cornel UDREA

Recomandat pentru dvs.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sari la conținut