Pe cine deranjează reducerea de TVA la alimente?!

Ilie Călian

Aşadar, Guvernul s-a hotărît să reducă TVA la alimente şi băuturi nealcoolice la 9%, de la 24%, cu care ne pricopsise Guvernul Emil Boc, la ordinul lui Traian Băsescu. Cum afirmasem în editorialul anterior, măsura aceasta, primită cu bucurie de cetăţeni, a fost precedată şi urmată de critici. Unele dintre ele erau amatoriste, strict politicianiste. Am auzit opinia unui politician din Opoziţie care spunea că ar fi necesar să se reducă la 5%. Asta – numai ca să găsescă ceva de imputat Guvernului Ponta. Unii “specialişti” şi oameni de afaceri propuneau ca, mai întîi, să se facă reducerea generală a TVA, de la 24% la 20%. În fine, altă categorie, mai ales “specialişti” şi comentatori îngrijoraţi de soarta “ţărişoarei” noastre, s-au grăbit să vină cu cifre care să arate că reducerea la 9% pentru produsele alimentare va genera grave pierderi la buget ş.a.m.d. Apoi, au venit avertismente de la FMI. Şi, cireaşa de pe tort, s-a grăbit să vină la Bucureşti vicepreşedintele Comisiei Europene, Valdis Dombrovskis, pentru a-l lua la rost pe premierul Ponta.

Cîrtelile unor “specialişti” nu prea trebuie luate în seamă, chiar cînd este vorba despre specialiştii veritabili, întrucît aceştia se bazează pe calcule matematice simple, dar foarte înguste. De fapt, economia nu este o ştiinţă exactă, întrucît viaţa economică este influenţată de decizii cu caracter mai mult sau mai puţin subiectiv, generate de opţiuni ale politicienilor, ale oamenilor de afaceri, ale bancherilor şi imensei mase de consumatori, cu comportamente şi justificări culturale şi psihologice imposibil de cuantificat. (Unul dintre cei care a scris convingător despre asta, într-o cărţulie, după criza din 2008, este Soros- şi este greu să crezi că acesta nu ştie despre ce vorbeşte.)

Cert este, deocamdată, un lucru: dacă, din totalul cheltuielilor de consum ale unei familii, circa 40% sînt afectate alimentelor şi băuturilor nealcoolice, înseamnă că reducerea TVA la acestea va avea un efect benefic asupra bugetului unei familii şi va contribui la creşterea consumului nu doar în acest sector, dar, eliberînd anumite sume, va conduce şi la creşterea consumului în alte sectoare. Desigur, mecanismele economice sînt foarte complexe, iar deciziile de consum la nivelul familiei şi individului depind de foarte mulţi factori. Dar, pe de altă parte, nu putem ignora faptul că o evaluare strict aritmetică a unei decizii economico-fiscale a unui guvern este greşită, din simplul motiv că un guvern are la îndemînă numeroase “pîrghii” şi nimeni nu ştie ce atu-uri ar putea scoate din mînecă, surprinzîndu-şi chibiţii.

Însă, cum spuneam, s-a grăbit să vină la Bucureşti, pentru discuţii cu premierul şi ministrul de finanţe, chiar vicepreşedintele Comisiei Europene, “în vederea asigurării sustenabilităţii financiare a României”. Zice d-sa că, în materie de politici fiscale, CE propune mai degrabă ridicarea impozitării de pe forţa de muncă slab plătită. Ia să ne amintim că, pe de altă parte, ni se indică… lărgirea bazei de impozitare. Mai pe şleau: să ridicăm impozitele de pe salariile cele mai mici, pentru a păstra în ţară muncitorii necalificaţi, iar pe oamenii cu calificare înaltă să-i lăsăm să plece în Occident, unde există industria şi institutele de cercetări care nu mai există în România. Şi mai este ceva: majoritatea ţărilor bine dezvoltate din UE au TVA mai redusă decît România, în general, şi la produse alimentare în special. Păi, dacă la ei se poate asigura, în aceste condiţii, sustenabilitatea financiară, de ce n-am încerca şi noi?! Şi, în fine: fiecare ţară contribuie la bugetul Uniunii Europene cu o parte din TVA. Adică, prin aplicarea acestei măsuri, de reducere a TVA la produsele alimentare, pe termen scurt s-ar reduce niţel contribuţia din TVA a României. Nu cumva asta îi doare pe domnii din CE mai mult decît sustenabilitatea noastră financiară?! Oare ar fi ceva adevăr în ceea ce îndrăznesc să sugerez?!