Pe Băsescu nu-l mai ţin curelele psihice

Ilie Călian

Mi se pare foarte lungă, imensă, eternă, această campanie electorală – care a început, de fapt, vă amintiţi?, cu proteste împotriva lui Traian Băsescu, generate de dorinţa sa de a se răzbuna pe doctorul Raed Arafat. De atunci a început această campanie electorală – continuată cu una “minoră” (pentru alegerile locale) şi cu referendumul pentru demiterea preşedintelui Băsescu. De fapt, acum, după “ieşirile” tumultoase pe “sticlă” ale lui Băsescu (fiindcă de “băi de mulţime” se teme), ne dăm seama că nu este vorba de o reală confruntare între două alianţe – USL şi PDL/ARD -, ci între reprezentanţii celor 7,4 milioane de alegători care au votat pentru demiterea lui Băsescu şi acesta din urmă, încăpăţînat în a-şi păstra un “fotoliu”, care a devenit pentru el, tot mai mult, mai degrabă un scaun de tortură psihică.

Şi, cînd spun “tortură psihică”, mă refer la faptul că este tot mai evident că Băsescu şi-a pierdut orice brumă de calcul rece, care stătea la baza proverbialei sale viclenii. Nu este cu adevărat important că, de la termeni precum “mincinos”, “mitoman”, cu care-şi defineşte adversarii politici, a trecut la “porc”, referindu-se la Victor Ponta. Nu este important, întrucît Băsescu este primul politician care nu s-a sfiit să vorbească mitocăneşte – în public şi în calitatea de preşedinte, de reprezentant al statutului român -, să utilizeze cuvinte injurioase, să-şi “dea drumul la gură” ca la uşa cortului ori în cîrciumile de mahala. Este semnificativ din alt punct de vedere: pur şi simplu, a ajuns în ultimul hal imaginabil pentru un om civilizat, care se exprimă public – cu atît mai puţin pentru “şeful statului”, cum îi place să se considere. Incapacitatea de a se controla indică un derapaj psihic îngrijorător, dacă ne gîndim că un asmenea om are, încă, suficiente mijloace pentru a lua anumite decizii importante pentru ţară. Desigur, de la o construcţie psihică paranoidă pînă la delir paranoic este o distanţă mare. Dar cine poate băga mîna-n foc că Băsescu nu va sări pîrleazul dintre ele?!

Că nu este vorba de o adevărată luptă electorală între două aliaţe politice a devenit şi mai evident dintr-o mărturisire a lui Băsescu. Anume, că nu l-ar putea numi pe Ponta (sau pe altul din USL) prim-ministru, din cauza participării acestuia (sau celorlalţi) la campania din referendum pentru înlăturarea sa. Vorbeşte Băsescu despre dreptul său de a numi un prim-ministru conform bunăvoinţei şi hachiţelor sale precum un autocrat, un rege absolutist, un împărat, un faraon, un dictator. Voinţa electoratului, exprimată prin votul majoritar pentru Parlament?! Vax! Contează faptul că X ori Y l-a supărat pe Zeus! Mărturisirea aceasta a făcut mai mult rău celor de la PDL/ ARD (care nici măcar nu s-au ostenit să-şi nominalizeze un prim-ministru, ştiind că Băsescu nu va ţine seama nici de ce gîndesc ei). Iar mărturisirea acestuia că numirea unui prim-ministru nu o va mai face în conformitate cu “interesul” naţional, cum susţinuse nu cu mult timp în urmă, ci în funcţie de antipatiile sale, ne determină, o dată în plus, să ne întrebăm în legătură cu stabilirea psihică a preşedintelui. Se pare că el a depăşit de mult acea “imprevizibilitate” cu care lăudătorii săi îi explicau instinctele de “animal politic”, abilitatea de a da “lovituri surprinzătoare”, dar bine calculate. Ultimele “ieşiri” ale lui Băsescu dovedesc că nu se mai poate stăpîni, că nu-şi poate elabora o tactică electorală de “locomotivă” a ARD, întrucît duce o luptă strict personală.

Ce poate face ARD în această campanie, în situaţia în care singura persoană pe care a vorbit-o “de bine” Băsescu este acelaşi Emil Boc, alungat din fruntea PDL?! Nici Vasile Blaga, nici M.R. Ungureanu nu sînt pe placul lui Băsescu, în calitate de posibili prim-miniştri. A merge, din nou, în campania electorală cu Boc – în abia ultimele zile – drept posibil contracandidat al lui Ponta n-ar folosi la nimic. De fapt, lupta personală a lui Băsescu împotriva USL nu face decît să-i întărîte pe cei 7,4 milioane de alegători care au cerut demiterea acestuia şi să îndrepte voturile lor către USL. Firava alianţă pe care PDL a creat-o – foarte tîrziu! – nu mai poate miza decît pe mijloace obscure (ca să nu zic altfel) de atragere a unui electorat debusolat sau uşor de cumpărat. Numai că această “plajă electorală” s-a tot micşorat. Iar Băsescu o reduce şi mai mult prin ultimele sale atacuri furibunde la adresa liderilor USL – ca persoane şi nu ca reprezentanţi ai unui program de guvernare.