Pauza… pauzei

Am crezut că lipsa de educaţie politică face ca iniţiativele aleşilor… emergenţi să fie cel puţin discutabile. Şi, sincer, am pledat, ori de câte ori am avut ocazia, pentru înfiinţarea unor şcoli în care să se înveţe, aşa cum trebuie, măcar doctrinele principalelor partide.
Democraţie tânără, experienţă puţină, practică după ureche… aşa părea că arată politichia de pe meleag. În acest caz, chiar şi gafele sunt  pardonabile, iar scuzele îşi au suportul în realitatea imediată.
M-am înşelat.
Popoare cu un îndelungat exerciţiu democratic au arătat că habar n-au pe ce lume trăiesc. Iar politicienii, luaţi individual, demonstrează că prostia nu pluteşte numai la suprafaţa undelemnului românesc. Ci, ca o gripă rebelă, se ia, şi conduce spre posibile pandemii. În prima categorie îi am în vedere pe britanici. Supuşii Graţioasei Sale Majestăţi au votat cu entuziasm Brexit-ul. Şi – culmea! – continuă să susţină tâmpenia, chiar dacă UE urmează să le scotocească în punga tot mai sărăcăcioasă şi să le ia… 60 de miliarde de euro. Recompensă pentru ieşirea din CAP. Din acest punct de vedere, nici cu poporul american nu mi-e ruşine. Albii de peste Ocean s-au lăsat copleşiţi numeric de afro-americani, apoi de sud-americani, au făcut din ţara lor un ghiveci babilonian de indieni,  nepalezi, srilankezi, ş.a.m.d., acum protestând în veselie pentru ca ţara să fie invadată de musulmani. Îmi cer iertare dacă nu pot înţelege nici unul din argumentele „societăţii civile” de acolo, după cum nu pot înţelege nici atitudinea unor politicieni versaţi în a stopa măcar fenomenul extincţiei unei naţii tinere, dar prospere.
În cea de a doua categorie, a politicienilor decrepiţi, aş avea exemple, cât să umplu toate cele 12 pagini ale ziarului Făclia, pe câteva săptămâni bune. Cum nu doresc să citiţi un fel de „carte de telefoane” fără numere, l-am ales pe unu’: mic, da’ hâââââ! Suedez.Trăitor într-o democraţie adevărată, cu experienţă politică cât drumul făcut pe jos de la Taj Mahal la Machu Pichu şi retur. Ţineţi minte! Pe flăcău îl cheamă Per-Erik Maskos, urmaş al vikingilor şi politician de seamă al ţării sale. Aflăm dintr-o mărturisire, de ce s-au întâlnit, acu’ 42 de ani, mămica şi tăticul lui. Pentru a face sex şi a se naşte numitul personaj. Care, nu-i aşa, se simte dator faţă de ţara sa, şi propune ca în loc de pauza de masă, tot suedezul să aibă o pauză de sex. Pe bune! E mai ieftin, zice, şi ajută la creşterea natalităţii.
Aveţi comentarii?
Eu nu. Spun doar că s-ar putea ca omul să aibă dreptate. Tot nordicul are 180 de zile de concediu pre şi postnatal, care poate fi împărţit între El şi Ea. Şi se pare că nu ajunge! Mai nimeni nu lucrează ore suplimentare. Şi nu ajunge! Asta pentru că, totuşi, suedezul lucrează, pe când musulmanii au toată ziua şi noaptea pe semilună la dispoziţie pentru a procrea. Pe banii statului… suedez. Până să ajungă să aibă „tot timpul din lume” pentru… giugiuleli de Dragobetele lor, Per-Erik propune… una mică. De o oră. Iar cei care s-au gândit să-l trimită acasă sau, mai rău, la ospiciu, sunt oameni repeziţi, invidioşi şi nepatrioţi, de-a dreptul.
Zic şi eu!
    Radu VIDA