Duș cu vecina, pe întuneric?

Recunosc că am privit cu oarecare detașare toate discuțiile lansate în spațiul public referitoare la criza de energie, convins fiind că măsurile care se vor lua peste tot în lume nu vor afecta în mod direct cetățeanul.

Nu e prima dată când fac această greșeală, și acum am comis-o din nou. Și noi, consumatorii mici, suntem, pe zi ce trece, tot mai presați să facem în așa fel încât să ne aducem aportul la această mișcare aproape planetară de a reduce numărul kilowatilor, într-o criză în care am picat, din nou, ca musca în lapte. Și, de la a presa, la a obliga nu este cală lungă aproape niciodată.

Comisia Europeană a propus, miercuri, oficial, măsuri de reducere a consumului de electricitate în statele membre, alături de o plafonare a veniturilor companiilor din energie și introducerea unei „contribuții de criză”. Ce înseamna asta exact pentru cei care țin în priză un televizor, un frigider sau o cafetieră, încă nu se știe. Știm însă, și am primit asta cu stupoare mulți dintre noi, că sunt țări în care s-a spus deja răspicat că cetățenii au datoria morală, încă, deși sunt țări unde s-a vorbit chiar de pușcărie, de a consuma mai puțină electricitate, mai puțină apă.

Cu alte cuvinte, să mai stingem din becuri, să ne spălăm mai puțin, să raționalizăm deci, un cuvânt pe care-l detest în acest context, din toți rărunchii.

Știu ce înseamnă să simți pe pielea ta raționalizarea, că e de curent, de apă, sau de mâncare, și de aici reacția mea. Cei mai tineri n-au habar de asta, și-i doare în cot. Dar pe mine nu mă mai poate nimeni obliga să fac asta, și nici n-o voi face, decât dacă consider eu că am nevoie de un consum mai mic, dacă consider eu că merită să fac asta, dacă consider eu că nu fac față facturilor. Eu, în perioada raționalizării impuse de stat, nu mă mai întorc.

Am auzit năstrușnicii de tot felul în aceste zile, și, dincolo de folosirea unui bec în loc de două, de spălat mașinile mai rar, de stat în casă la 18-19 grade cu o bluză groasă pe tine, de oprit apa atunci când te speli pe dinți, cea mai nemernică dintre acestea a fost propunerea ministrului Energiei din Elveția, legată de felul în care  să (nu) facem duș. Aiuritul ministru nici măcar n-a încercat să-și convingă cetățenii să mai reducă din numărul îmbăierilor, sau să le ceară să se spele cu o apă mai puțin caldă. Nu, a sugerat, direct, că cea mai bună metodă de a economisi apa este să se facă duș… în doi. Hai, serios?

Te-ar pufni râsul, dacă nu ți-ar pocnii nervii în cap înainte! Ridicolul e mare, și dacă tot s-a propus asta, mă gândesc la cei care locuiesc singuri. Ăștia cum vor face? Păi, e simplu: vorbesc cu vecina de sub ei, tot singură, să vină să se spele reciproc pe spate. Pe întuneric, desigur. Să ne limităm la spate, zic, să nu aprindem și mai mult mințile înfierbântate ale unora. Și, uite așa, luați de avântul eonomisirii cu orice preț, facem un bine și celor singuri, și, vai-vai, cine știe câte relații frumoase pot (re)începe sub jetul redus al dușului, și ce bucurie să te întorci acasă după o zi grea de muncă, știind ce te așteaptă.

Dincolo de glumă și de ridicolul propunerii, ia mai calmați-vă, voi autorități, cu ideile astea.

În ciuda unei diferențe între producție și consum, în România, se pare că nu stăm atât de prost cu energia încât să se ajungă la o raționalizare oficială a consumului casnic, dar nu mai bag mâna în foc pentru nimeni. V-a trebuit să vă umflați mușchii în fața agresorului rus din Ucraina, și să vă bateți cu pumnii în piept că, drept represalii, veți renunța la gazul lor? Descurcați-vă, atunci. Nu știu cum, nici nu e treaba mea. Închideți marii consumatori, plafonați prețuri, îndatorați-vă, că la asta vă pricepeți, pentru a cumpăra mai scump din altă parte, treaba voastră, dar lăsați oamenii în pace. Sunt cifrele voastre: anul trecut, din totalul consumului, aproape două treimi a aparținut sectorului economic, și mai puțin de un sfert populației. Închideți, deci, robineți și scoateți siguranțe din panourile electrice în industrie, și lăsați-ne pe noi, ăștia mici, să facem cum ne duce capul și buzunarul, și nu ne mai trimiteți prin vecini(e), și nu ne mai spuneți cât și cum să ne spălăm, și câte becuri să lăsăm aprinse seara. După cum nu avem nevoie nici de presiunile Bruxelles-ului. Știm și singuri să economisim, dacă e cazul.