Patriarhul Daniel: În Sfînta Cruce este ascunsă puterea Învierii

Puterea Învierii este ascunsă în Sfînta Cruce, iar lumina Învierii este slava Sfintei Cruci, afirmă Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, în Pastorala transmisă clerului şi credincioşilor ortodocşi cu prilejul Sfintei Sărbători a Paştelui.

“Crucea Mîntuitorului Hristos este semnul iubirii Sale atotputernice şi smerite, făcătoare de viaţă şi dătătoare de bucurie. În Sfînta Cruce este ascunsă puterea Învierii, iar lumina Învierii este slava Sfintei Cruci. Astfel, Sfînta Cruce nu este doar semn al jertfei şi al morţii, ci şi semn al Învierii şi al biruinţei”, spune Patriarhul.

Înaltul ierarh ortodox consideră că “prin Învierea lui Hristos Cel Răstignit se arată că iubirea omului faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni poate fi mai tare decît ura, violenţa şi moartea”.

“Tăria puterii iubirii jertfelnice a lui Hristos se arată atît în Crucea Sa, ca smerenie, cît şi în Învierea Sa, ca slavă. De aceea, Biserica Ortodoxă nu desparte niciodată Crucea de Înviere”, susţine Preafericitul Daniel.

Acesta subliniază că “răstignirea lui Hristos pe Cruce este respingerea cea mai violentă a iubirii lui Dumnezeu de către omenirea păcătoasă şi înstrăinată de Dumnezeu”.

”Pe de altă parte, jertfa Sa pe Cruce, îndurată în mod liber (cf. Ioan 10, 17-18), arată smerenia Sa, ca răbdare a suferinţei şi ca statornicie în iubire iertătoare, chiar şi faţă de duşmanii Săi (“Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac”, Luca 23, 34)”, arată Patriarhul.

Potrivit acestuia, “legătura interioară dintre Cruce şi Înviere este o dominantă a întregii spiritualităţi ortodoxe liturgice şi filocalice, deoarece Ortodoxia este în acelaşi timp Biserica pocăinţei şi a doxologiei, a postului şi a bucuriei”.

“Întrucît, prin Crucea lui Hristos s-a arătat puterea iubirii mîntuitoare a lui Dumnezeu (cf. 1 Corinteni 1, 18), noi, creştinii, cinstim Sfînta Cruce şi ne facem semnul ei cînd ne rugăm, dimineaţa, la prînz şi seara, cînd începem un lucru şi cînd îl terminăm, în vreme de necaz şi în vreme de bucurie”, afirmă Patriarhul Daniel, explicînd că “legătura dintre Cruce şi Înviere, dintre suferinţă şi speranţă, osteneală şi bucurie, luptă şi biruinţă se vede adesea în iubirea jertfelnică a părinţilor buni pentru copiii lor, a părinţilor duhovniceşti pentru cei păstoriţi de ei, a oamenilor harnici şi darnici pentru semenii lor aflaţi în nevoi, în iubirea jertfelnică a celor care lucrează şi se luptă, permanent, pentru binele familiei şi al societăţii, al poporului şi al patriei lor, al tuturor oamenilor pentru care Hristos Domnul a murit şi a înviat ca să dăruiască tuturor mîntuire şi viaţă veşnică”.

Preafericitul Patriarh Daniel reaminteşte că “anul acesta, 2013, este sărbătorit în Patriarhia Română ca “an omagial al Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena”, la împlinirea a 1.700 de ani de la proclamarea de către Sfîntul Împărat Constantin cel Mare a Edictului de libertate religioasă de la Mediolanum (Milano), în anul 313”.

Patriarhul elogiază “importanţa covîrşitoare” a Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena pentru viaţa şi activitatea Bisericii ca “apărători ai libertăţii creştinilor, ai unităţii Bisericii, ctitori de cetăţi creştine şi lăcaşuri sfinte, apărători ai demnităţii umane şi ajutători ai săracilor” şi modelul care l-a constituit pentru viaţa creştină a mamelor Sfînta Elena “învăţătoare a credinţei creştine în familie şi în societate, unind înţelepciunea cu evlavia şi credinţa cu dărnicia”.

“Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena ne îndeamnă să apărăm dreapta credinţă, să ne închinăm Sfintei Cruci şi să o cinstim ca pe o armă de biruinţă, să vedem în semnul Crucii puterea iubirii jertfelnice şi smerite a lui Hristos, care ne duce la învierea sufletelor, din moartea păcatului, şi la învierea trupului, din stricăciunea mormîntului”, îndeamnă Patriarhul.

Acesta constată că “astăzi mulţi oameni poartă crucea suferinţei din cauza înmulţirii păcatelor, a patimilor egoiste şi a relelor de tot felul, din cauza lăcomiei sau zgîrceniei unora şi a sărăciei altora, a violenţei în familie şi în societate, a nedreptăţii şi nepăsării, a bolilor şi singurătăţii, a certurilor în familie şi a divorţurilor, a părăsirii copiilor şi bătrînilor ş.a., (…), în această privinţă adeverindu-se cuvintele Mîntuitorului Hristos că: “Din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci” (Matei 24, 12)”.

“Prin urmare, mai ales în aceste zile, este bine să aducem bucuria Sfintelor Paşti în casele de copii orfani şi bătrîni, la patul bolnavilor, dar şi acolo unde este multă tristeţe, singurătate şi deznădejde, în familiile sărace, îndoliate şi îndurerate. (…) Pretutindeni unde putem face binele să-l facem purtînd, în suflet şi în fapte, lumina Crucii şi bucuria Învierii! (…) Orice osteneală sau orice jertfă, de acest fel, cuprinde în ea lumina pe care o vesteşte Biserica Ortodoxă în ziua de Paşti şi în fiecare duminică de peste an, zicînd: Iată, prin Cruce a venit bucurie la toată lumea!”, spune Patriarhul.

Înaltul ierarh ortodox ne sfătuieşte “să cultivăm, prin rugăciune şi cuvînt bun, în lumina acestei bucurii pascale, legătura fraternă cu românii care se află în afara hotarelor României sau în diaspora română”.

În încheierea Pastoralei de Paşte, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, adresează tuturor ”părinteşti şi frăţeşti doriri de sănătate şi mîntuire, de pace şi bucurie, dimpreună cu salutul pascal: Hristos a înviat!”.