Parisul nu va mai plăti pentru răscumpărarea ostaticilor

El Pais

La 13 ianuarie preşedintele François Hollande informa rudele a şapte francezi răpiţi în regiune că statul nu va mai plăti nicio răscumpărare în schimbul vieţii compatrioţilor sechestraţi. Şi a recunoscut implicit că, timp de 25 de ani, de cînd primii francezi au fost luaţi ostatici în Liban, administraţia a dat bani sau a mijlocit răscumpărări pentru eliberarea lor.

Ministrul francofoniei, doamna Yamina Benguigui, confirma oficial într-un interviu că această “schimbare de doctrină” este “reală” şi a fost pusă în aplicare. Ea a explicat că radicalii islamişti care luptă împotriva Franţei în Mali au evoluat şi că “acum este mai complicat să se trateze cu grupările narco-teroriste care au mai multă mobilitate, funcţionează în mod autonom şi de multe ori nu li se cunoaşte şeful”. Noua politică privind răpirile, care pune accentul pe intervenţia militară şi apropie Franţa de metodele americanilor şi ale britanicilor, – doar că ei ţin secrete aceste răpiri faţă de opinia publică – a început să fie pusă în practică la 11 ianuarie, cînd Franţa a lansat operaţiunea militară în Mali şi a desfăşurat totodată o operaţiune de salvare a unui spion francez, sechestrat de un grup terorist din Somalia.

După asaltul eşuat al unui comando militar, care a culminat cu moartea agentului Direcţiei Generale pentru Securitate Externă (DGSE) şi a unui militar francez, preşedintele Hollande a decis desfăşurarea trupelor în Mali, pentru a frîna avansul islamiştilor spre sudul ţării. Teama Franţei era că numărul răpirilor de cetăţeni francezi puteau creşte foarte mult dacă jihadiştii ajungeau la Bamako. AQMI (Al Quaida din Maghrebul Islamic) a ameninţat că va executa cinci ostatici pe care îi mai deţine şi a cerut familiilor lor să facă presiuni pentru ca guvernul francez să-şi retragă forţele din ţară.

Încercînd să lanseze un mesaj de fermitate, Hollande a reiterat că nu există altă opţiune decît cea de a lupta împotriva teroriştilor. Opoziţia conservatoare este însă divizată în privinţa acestei schimbări a politicii, care a mai fost încercată, cu puţin succes şi numeroase incursiuni eşuate, şi în timpul mandatului lui Nicolas Sarkozy.

Fostul premier François Fillon a declarat că, deşi împărtăşeşte principiul de a nu-i plăti pe terorişti, “nu trebuie interzisă nicio posibilitate de a-i elibera pe ostatici”, referindu-se mai ales la cei patru copii ai familiei Moulin-Fournier, sechestrată de o lună şi jumătate în nordul Camerunului de un grup de islamişti nigerieni. Noul mod de gestionare a răpirilor vizează totodată organizaţiile nonguvernamentale şi firmele care au interese în Africa. Un purtător de cuvînt al companiei Areva, care are patru angajaţi în mîinile teroriştilor, a declarat că “este important să se menţină discreţia şi confidenţialitatea”, că “susţine familiile”, dar că nu poate face comentarii.