Paradoxul legislativelor din Franţa

Partidul Socialist (PS) cîştigă, dar nu spectaculos, dreapta pierde, dar fără să se ducă la fund, MoDem, Frontul de Stînga şi Frontul Naţional sînt sacrificate în favoarea bipolarizării.

Dreapta evită ce-i mai rău, în timp ce stînga trece pe lîngă ce-i mai bun: o situaţie paradoxală, aceasta este concluzia primului tur al alegerilor parlamentare. Dreapta nu va avea de suferit din cauza zecilor de “triunghiulare” (legislativele funcţionează diferit de prezidenţiale, deoarece mai mult de doi candidaţi pot să se califice pentru turul al doilea, trei sau chiar patru), care duc la înfrîngerea candidaţilor Uniunii pentru o Mişcare Populară (UMP) în circumscripţii pierdute din punct de vedere politic din cauza Frontului Naţional (FN). Fără îndoială, stînga va obţine majoritatea duminică, 17 iunie, dar François Hollande şi Jean-Marc Ayrault nu vor putea avea o atît de mare libertate de acţiune precum şi-o doresc cu o majoritate numai socialistă.

Pînă la 17 iunie, suspans. Nu în ceea ce priveşte victoria la nivel naţional, deoarece stînga va cîştiga aceste legislative şi nu va exista o coabitare. Suspansul este pentru partidele în căutare de unu sau două locuri în Adunare, pentru cele mijlocii, care vor să aibă un grup, dar şi pentru cele mari, care vor să domine în tabăra lor, mai întîi trebuie să se vadă cîţi deputaţi vor fi aleşi şi apoi se vor trage concluziile.

O concluzie este deja evidentă: bipolarizarea peisajului politic s-a accentuat. Partidele care au fost prezente în primul tur al alegerilor prezidenţiale, printr-un candidat talentat, sînt în pierdere cînd este vorba să se disperseze în mai multe sute de purtători de cuvînt. MoDem se diluează, Frontul de Stînga păleşte, FN regresează.

Evitînd înfrîngerea prin “triunghiulare”, dreapta evită şi o criză identitară: mîine îi va fi greu UMP-ului să preconizeze alianţa cu FN. În schimb, dacă partidul rămîne puternic, lupta pentru conducerea UMP va fi feroce, iar cea pentru funcţia de şef al grupului în cadrul Adunării Naţional va anticipa acest lucru.

În ceea ce priveşte FN, obiectivul politic nu este atins: nu va fi o criză identitară în UMP; nu va fi o intrare în grup în Adunare. Totuşi, performanţa electorală o satisface pe Marine Le Pen.

În sfîrşit, Frontul de Stînga îşi arată adevărata faţă: partidul comunist este adevărata sa forţă, Jean-Luc Mélenchon nu este decît un simplu animator. Eliminarea sa în primul tur este un eşec personal: pentru că a ales invectiva, provocarea şi minciuna, a rupt stînga în două. Dacă Marine Le Pen va fi aleasă deputată săptămîna viitoare, lui i se va datora acest lucru.