Până unde merge nesimţirea?

Întrebare pe care o am în minte zi de zi, circulând per pedes prin Clujul supraaglomerat şi obligat fiind, de pasivitatea morbidă a autorităţilor, să fac slalom, precum un schior, printre maşinile parcate neregulamentar.

Cocoţate pe trotuare, uneori numai cu două roţi, alteori cu toate cele patru, maşinile au luat locul pietonilor, care se văd nevoiţi să-şi rişte viaţa aventurându-se pe carosabil. Mai ales acolo unde străzile nu sunt prevăzute cu parcări pe ambele părţi. Cum se întâmplă pe strada „Clinicilor”, pe care o tranzitez zilnic şi mare îmi este mirarea când nu mă întâmpină vreo maşină parcată pe trotuar de vreun şofer pe care mi-ar fi lesne să-l etichetez „nesimţit”, dar pe care îl voi numi, elegant, lipsit de bun simţ. Sunt ani de când problema aceasta deranjează şi a fost adusă în atenţia autorităţilor pe toate căile media, dar fără succes, iar situaţia persistă. Deunăzi, un şofer „inspirat”, cu mintea odihnită, a găsit de cuviinţă să-şi parcheze bolidul în faţa Facultăţii de Farmacie, de pe strada „Clinicilor”, blocând cu totul accesul pe trotuar, după cum se poate observa în imagini. Nu ştiu dacă individul, care mai bine ar mâna în câmp o cireadă de boi, este student al instituţiei pe care am menţionat-o, dar mă întreb de ce portarul acesteia nu s-a

autosesizat? În aceeaşi măsură, mă întreb pe unde s-ar fi strecurat o persoană cu un eventual cărucior? Nu-mi mai fac probleme cu privire la promptitudinea celor responsabili cu amendarea acestora. Pentru că nu există constanţă în ceea ce priveşte sancţionarea pecuniară a şoferilor care parchează în doru’ lelii, aceştia îşi permit să „recidiveze”. De asemenea, valoarea amenzilor nu-i sperie, la care se mai adaugă posibilitatea de a achita jumătate din aceasta într-un „X” interval de timp (24 sau 48 de ore).

Revenind, cei care cunosc strada la care fac referire – respectiv „Clinicilor” – ?tiu  foarte bine că viteza maşinilor nu este tocmai cea prevăzută în regulament, deci a te aventura pe carosabil este cel puţin riscant. După cum riscantă este şi traversarea trecerii de pietoni, întrucât cei mai mulţi şoferi nu au intenţia de a-ţi acorda prioritatea cuvenită. Acolo se impune fie un semafor, fie o denivelare, care obligă şoferul grăbit să oprească sau să reducă viteza. Închei fără a avea nici o speranţă că scurta mea intervenţie îi va pune în gardă pe cei responsabili. Daţi-mi voie să fiu sceptic, întrucât suntem „hrăniţi” cu promisiuni şi cu pseudo-legi care au nevoie să fie discutate, propuse, dezbătute, rediscutate, eventual aprobate, dar niciodată puse în aplicare cum scrie la carte. „Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul”, vorba lui Mircea Badea.

Cristian FOCŞANU

Articole din aceeasi categorie