Pace!

Se pare că nu degeaba se gândesc     (cel puţin unii dintre noi) că e nevoie de o mai serioasă mobilizare pentru a instaura pacea. Sau, mai exact spus, pentru a evita ca sutele de conflicte locale şi regionale să cuprindă în vâlvătaia lor întreaga planetă.

Noul secretar general al Organizaţiei Naţiunilor Unite,  Antonio Guterres a ţinut să marcheze prima zi a anului 2017 cu un asemenea mesaj.  Sigur, fără să nominalizeze conflictele de pe mapamond, portughezul a subliniat importanţa gândului cel bun şi nevoia ca întreaga omenire să se concentreze pentru eliminarea conflictelor dintre naţiuni. Cei mai mulţi dintre semeni sunt de acord cu Guterres că, în principiu, din războaie nimeni nu iese învingător şi că, în principal, pierde enorm populaţia civilă. Dar, nu mă îndoiesc, chiar în timpul discursului forţele malefice din lumea asta mare croşetau noi şi noi gânduri de uciganie.

Şi Papa Francisc a adresat un gând de linişte şi smerenie, cu ocazia Zilei Mondiale a Păcii. Zi care, în 2017, împlineşte 50 de ani de la declararea ei de către Papa Paul al VI-lea. Toţi miniştrii acreditaţi la Vatican au primit mesajul şi, sper, l-au transmis conducerilor din ţările pe care le reprezintă.

Am ascultat/citit câteva din discursurile şefilor de state şi guverne, adresate popoarelor lor cu ocazia  trecerii în Noul An. În toate, dar absolut toate luările de cuvânt s-a subliniat necesitatea grijii pentru ca fragilitatea gândului de pace să nu se frângă.

Impresionant, nu?

Şi aşa aş fi rămas, dacă toate mediile de informare din noaptea dintre ani n-ar fi dat, cu precădere, orori ale războaielor de te miri unde. Lupte. Atentate. Migraţii. Sânge. Moarte. Şi, peste toate, o cât mai fierbinte dorinţă de pace!

Anul 2017 abia îşi începe călătoria. Şi, trebuie să recunosc, m-a surprins o ştire a armiei române, în care se spune că a intrat în vigoare Legea statutului rezerviştilor voluntari. Nu e bine să ne întrebăm de ce e nevoie de asemenea deranj şi cheltuială, din moment ce, şi noi, ne aliniem „luptei” pentru pace. Sau, în orice caz, întrebarea nu e corect formulată. Răspunsul, însă, poate fi liniştitor, oarecum, dacă informăm corect şi până la capăt, că nu este nevoie de reluarea stagiului militar obligatoriu.

Oricum, nu mai e mult până în septembrie, când celebrăm… Ziua Internaţională a Păcii (instituită de ONU). Sper ca, atunci, să nu avem nici un fel de bilanţ negativ în ceea ce priveşte liniştea lumii în care trăim. Dar şi până atunci, trebuie să ne răsune în urechi şi, mai ales, minte, cadenţa ultimelor acorduri de la concertul  anual al Filarmonicii din Viena, scris de Johan Baptist Strauss, în onoarea mareşalului armatei austro-ungare Wenzel Radetzky von Radetz, după victoria de la Custozza contra revoluţionarilor italieni. Un marş al bucuriei, care înalţă spiritul, uitând că notele muzicale prind aripi pe mormane de semeni ucişi, de către o armată cotropitoare.

Paradox, nu?

RADU VIDA