Ora 5 p.m. după Sfîrşitul Lumii

Ora 5 p.m. e o oră bună, nu degeaba e număr impar, deci, vorba anticilor, place zeilor.

Englezii au ales-o drept oră a ceaiului, îndrăgostiţii oră de rendez-vous nevinovat şi romantic, căci abia la 12 noaptea ies ielele şi te ameţesc cu dansul lor, iar Cupidon, Amoraşul cu săgeată şi arc, este demult în vraja viselor.

Ora 5 p.m. înseamnă că, deja, poţi da telefon şi dacă ai maniere fine, familia se strînge pe la case, bătrînii şi copiii s-au sculat după somnişorul cel de prînz, şcolarii îşi încep temele, viaţa normală curge, se rezolvă probleme, se creează, poate, mai puţine probleme, e, totuşi, o oră de relache.

Ora 5 p.m. e oră bună şi pentru organismul uman, căci curba în jos de la 4 p.m., cea de mică depresie, mică oboseală, mic randament se ridică vizibil, spun fiziologii şi psihologii.

Ora 5 p.m. înseamnă shopping de vîrf, magazinele sînt pline, străzile sînt pline, oraşul forfoteşte, se apropie a doua oră de vîrf a zilei.

Ora 5 p.m. e o oră bună pentru că, deja, greul zilei zici că a trecut, momentul de destindere se apropie, parcă s-ar cuveni un zîmbet, ochi mai luminoşi, priviri mai senine şi-un clinchet de rîs.

Ora 5 p.m. înseamnă un şpriţ energetic pozitiv, se-apropie seara, cînd totul este mai suportabil, mai interesant, mai agreabil, poate chiar fascinant, căci orele ei au cadenţe mai zîmbitoare şi, parcă, mai omeneşti.

Ora 5 p.m. este o oră bună, nu degeaba e număr impar, deci, vorba anticilor, place zeilor.

Aşa a fost şi aşa este.

Dar cum va fi?

Zvonul s-a lăţit: 21 decembrie 2012 e ziua Sfîrşitului Lumii! Ziariştii de doi bani jubilează, căci e rost de rating mare pe seama naivilor, şi ei în număr mare, şi a anxioşilor. Păcătoşii trepidează şi croşetează vorbe în loc să-şi reconsidere viaţa cea plină de ură, invidie şi răutăţi, dar nu fac nimic să-şi schimbe năravul. Ridicolii îşi fac, cum am citit pe Internet, bunker, de parcă de mînia Lui te-ai putea piti undeva. şi uite aşa la stresurile dese şi dense ale bietului om, tembelii mai adaugă unul şi încă unul major. Căci teama de moarte rămîne, totuşi, prima din greul gradient al celor 7 frici fundamentale omeneşti. Mai ales ateii intră în derivă, căci s-a demonstrat, şi este perfect de înţeles, ateii sînt fiinţele cele mai anxioase din lume şi reprezintă doar 15%, după ultimele statistici mondiale.

Sfîrşitul Lumii a tot fost, Istoria o consemnează, adică a tot fost prezis, aşteptat, dat sigur, exact şi precis. Aşa a fost în antichitate. La anul 1000, apoi în 1527 iar a fost un Sfîrşit al Lumii, odată cu monstruoasa cometă, apoi iarăşi în secolul al 17-lea, în Germania, pe vremea lui Johann Stöfler, matematician şi astrolog de meserie, care şi-a băgat contemporanii în toţi sperieţii cu noul său potop. N-a fost, e clar, dar au fost ucişi mii şi mii de oameni pentru care, chiar, a venit Sfîrşitul Lumii. Au tot fost inundaţii, furtuni, taifunuri, epidemii, boli, moarte şi mai mulţi au murit de frică.

Pînă şi savanţii s-au lăsat pradă acestui obsedant Sfîrşit al Lumii: John Napier, care a inventat logaritmii, i-a aplicat urgent pentru calcularea Sfîrşitului Lumii, bazat pe datele Apocalipsei. şi Newton avea în vedere Apocalipsa şi îi tot schimba, nehotărît, data.

Alţi ani „celebri” ai Sfîrşitului Lumii: 500, 1052, 1656, 1678, 1900, 1910, 2000. şi vor mai fi, nu-i vorbă.

De altfel şi data Începutului Lumii este controversată: 3950 î.d. Christos (Joseph Scaliger, 1540-1609), 3984 î.d.Christos (Denis Petan, 1583-1652), 4052 î.d.Christos (Agostino Topinelli, 1543-1622). Însuşi Newton socotea Lumea mai tînără cu 500 de ani şi calcula data reîntoarcerii lui Isus.

Ce se poate deduce din toate astea?

– Că lumea, în sinea ei, recunoaşte că e rea, că nu-i bună, că trebuie să se schimbe ceva. O Lume trebuie să moară ca alta, mai bună, să renască. Întotdeauna o Lume mai bună se naşte în chinuri, cu spasme, greutăţi, epidemii, boli, dezastre, căci ele sînt, de fapt, spune ştiinţa azi, rodul greşelilor noastre repetate şi mari, de fapt, imense.

– Că întotdeauna rămîne Speranţa în ceva mai bun, mai drept, mai frumos, mai luminos, mai deschis, mai fericit.

– Că omul trebuie, neapărat, să se schimbe, să-şi asume greşelile, să le recunoască, să vrea să le îndrepte şi să le şi îndrepte. Curios, pînă acum n-a putut.

– Că trebuie să investim energie, speranţă şi acţiune în această Schimbare şi, mai ales, încredere şi inteligenţă. Vorba lui Einstein, nu putem schimba problemele cu aceleaşi pîrghii care au dus la apariţia lor. Aceleaşi cauze vor da aceleaşi efecte, corect? Corect. Aşa-i în fizică, aşa-i în psihologie, aşa-i în politică, aşa-i în economie, aşa-i în viaţă.

… Ora 5 p.m. după Sfîrşitul Lumii ne va prinde atunci mai buni, mai drepţi, mai frumoşi, mai puţin anxioşi şi mult mai fericiţi. şi ne vom putea bea ceaiul, berea sau vinul, vom savura prăjitura, vom merge la rendez-vous, vom da telefoane, vom rezolva probleme, ne vom relaxa, vom visa, vom crea, vom zîmbi, vom iubi şi vom spera.

Stela-Maria Ivaneş