Opinii. Atitudine morală

Nu sîntem chemaţi în viaţă ca spectatori sau musafiri. Dacă nu participăm întotdeauna la bătaia peştilor, aceasta nu înseamnă să rămînem indiferenţi. În cele două decenii de la prăbuşirea socialismului, schimbările s-au legat, în principal, de spolierea cuceririlor economice anterioare, iar multe dintre ele au fost mimate şi cosmetizate. N-au avut loc încă transformările din adînc, dar am fost prinşi în mrejele totalitarismului băsescian. Populaţia întregii ţări a fost profund divizată, categoriile socio-profesionale antagonizate, ordinea şi disciplina socială subminate, competenţa şi profesionalismul autohton discreditat şi, toate acestea, numai şi numai din obsesia puterii şi-a cît mai multă putere exercitată în mod egoist. Dînsul (Traian Băsescu) face politică din instinct şi din urmărirea intereselor proprii. Dînsul n-a fost şi nu este un om politic pentru comunitatea umană pe care o reprezintă. Nu putem specifica niciun gest politic demn de luat în seamă. Însuşi procesul socialismului a fost o mascaradă făurită printr-o scrisoare trimisă din S.U.A. de către Tismăneanu. Boala de putere la Traian Băsescu e structural genetică şi incurabilă. În jurul acestei tendinţe devastatoare s-au adunat un număr de exponenţi îndatoraţi prin răsplătiri (E. Udrea, V. Morar, Köveşi etc). Sub comanda lui Băsescu, aceşti manipulanţi au pervertit legitimitatea legalităţii şi justiţiei, au dizolvat orice urmă de moralitate, au dat curs corupţiei, obrăzniciei şi imposturii.

Dorinţa bovarică de putere, ascensiunea pe căi ocolite sau obscure, neţinînd seama de dorinţa acestui popor, aşa cum s-a întîmplat la referendum-ul din iulie 2012, s-a extins şi la alţii, iar căpătuiala şi lăcomia economică au îmbrăcat forme sofisticate din pricina procedurilor juridice. În acest context s-au răsturnat valorile reale. În procesul globalizării, România a devenit un fel de poligon de încercare. Băsismul este ultima expresie a criptocomunismului. Lipsit de înţelepciune şi onoare, dotat cu calităţi profesionale mediocre, Băsescu s-a strecurat în rîndul ofiţerilor de marină pe filieră securistă. Acest specimen din seria tiranilor şi farsorilor şi-a subordonat serviciile secrete şi justiţia în pofida oricărui interes naţional, nefiindu-i teamă de bunul Dumnezeu.

Dînsul nu s-a ferit de a utiliza orice mijloc şi stratagemă pentru a se menţine la putere cu orice preţ. E cazul să rămînem impasibili la atîtea nedreptăţi şi la o demagogie politică atît de perversă? E cazul să rămînem impasibili la frîngerea oricărei iniţiative şi elan creator? E cazul să rămînem impasibili la subminarea legalităţii şi moralităţii?

E cazul să ne trezim, să ne deşteptăm, să învăţăm din experienţă, cu atît mai mult cu cît ne aflăm în faţa altor examene cu ocazia alegerilor prezidenţiale. E cazul să încercăm să revenim pe făgaşul normalităţii. E cazul să dăm dovadă de simţ civic şi să ne lepădăm de pasivism. Dorim şi vrem în mod firesc să facem parte dintr-o societate europeană democratică şi justă, dar nu pe orice căi şi nu prin orice mijloace. Vrem să ne valorificăm resursele şi energia creatoare proprie fără dezarticularea climatului moral şi axiologic de către factorul politic.

Nepăsarea, pasivismul, îndurarea sorţii, împotmolirea în rutina tehnicii, în adaptarea în funcţie de nevoile personale, fără a ţine seama de ceilalţi, toate aceste primejdii reale se îmbibă în noi ca într-un burete, dezarmîndu-ne şi făcîndu-ne să ne simţim propria inutilitate. Destinul nu-i este impus omului; destinul este ceea ce face omul din el. Căci forţa societăţii rezultă din comportament, din atitudinea morală a fiecăruia. E cazul să ne dobîndim credibilitatea unui comportament rezonabil – să nu ne lăsăm lezaţi în temeliile bunului simţ -, al îmbogăţirii tezaurului spiritului naţional, ţinînd seama de cerinţele celui universal. E cazul să ne urnim din planul pasivităţii şi rutinei, din inerţia uzurii, să dăm dovadă că mai putem marca cursul facerii istoriei. E cazul să ne eliberăm de impostorii care au ocupat prin abilităţi viclene locul celor merituoşi şi morali. E cazul să fiinţăm în lumina adevărului, a recunoaşterii de sine şi de celălalt, să dăm dovadă de curaj şi simţ civic. E cazul să nu ne lăsăm judecaţi ca simple marionete de generaţiile prezente şi de cele viitoare. Căci sensibilitatea şi atitudinea morală asigură spiritului disponibilitatea de a răspunde în mod adecvat situaţiilor instabile, iar filosofia noastră tinde către o morală concretă.

Teodor VIDAM