Opera Națională Română Cluj-Napoca: Bărbierul din Sevilla, cronica unei premiere de succes

Timp extraordinar de scris o cronică muzicală în compania cunoscutului Joey Alexander Trio, soft jazz întro- după masă de stat în casă, de revăzut, mental desigur, cele două reprezentații ale noii premiere la Bărbierul din Sevilla. Titlul care înregistrează pe scena Operei Naționale clujene din seara primei premiere-9 aprilie 1928-peste 550 de reprezentații! Pot afirma că este un titlu în top 10 al reprezentațiilor, mă gândesc acuma la Traviata, Trubadurul, Rigoletto, Don Pasquale, Don Giovanni, Boema, Tosca…

Bărbierul din Sevilla se bucură de multe viziuni regizorale, scenografice și interpretative, se bucură de atenția multor înzestrate baghete și nu în ultimul rând,  se bucură de aprecierea publicului când sunt întrunite datele reprezentațiilor care nu se uită, categorie în care intră și recenta premieră semnată de Mihaela Sandu, dirijor David Crescenzi, scenografie Anca Pintilie, dirijor cor Corneliu Felecan, mișcare scenică Anca Opriș Popdan, regie scenă Iulian Dumitraș, asistență regie Alexandra Ciurbe, Ovidiu Mircioiu, pregătire muzicală Monica Denițiu și Liana Oltean, pregătirea muzicală Lucian Dușa, Nagy Gergo, Adelina Sabău, studiu rol Almaviva/Cover: Adelin Ilca, Sebastian Toșa.

Care sunt plusurile noii premiere? Mihaela Sandu, care semnează regia artistică, a optat pentru o punere în scenă în spiritul partiturii, o punere în scenă tradițională, în care nu-și au locul artificiile interpretative. Umorul, de situații și de limbaj, este același, spectacolul binedispune, destinde, place, are cursivitate și muzicală și ideatică și da, am văzut public mulțumit la finalul ambelor reprezentații. Un alt câștig stă în crearea unor personaje veridice și consistente ca mod de exprimare și relaționare între ele. Nu trebuie uitat finalul operei, inedit, în spiritul happy-end-ului. Apoi, apoi trebuie să menționez faptul că actuala versiune, muzical vorbind, cuprinde aproape întreaga partitură, mai puțin trei recitative. Cred că aici ar putea apare o problemă în ideea următoarelor reprezentații, cea a soliștilor care să aibă în repertoriu Bărbierul din Sevilla integral din punctul de vedere al partiturii. Cei prezenți în cele două distribuții au dat măsura talentului vocal și interpretativ, chiar dacă pe scenă au marcat și debuturi în rol Anle Gou (China; Almaviva), Wang Zheng (China; Basilio), Ana Pavel (Bertha), Corneliu Huțanu (Basilio), Ionuț Lupu (Fiorello), David Năoian (student ANMGD; Ofițerul), Janetka Hoșco (Rosina), Marina Dobrescu (mezzosoprană; Rosina).Acestea au fost debuturile. Experiențele în roluri au fost Alikhan Zeinolla (tenor; Almaviva; Kazakhstan), Bruno de Simone (Italia; bariton, Bartolo), Cristian Hodrea, So Hyun Lee (Coreea de Sud; mezzosoprană), Florin Sâmpelean (Ofițerul), Călin Nițulescu (Ambroggio). Un alt plus al noii viziuni regizorale îl constituie opțiunea pentru două mezzosoprane pentru Rosina, voci energice, interpretări pline de vervă, combinații timbrale generatoare de trăiri și emoții.

L-am lăsat anume la urmă pe Mihai Damian, prezent în ambele spectacole, alegere inspirată pentru un rol de notorietate, cum este Figaro. L-am văzut în Figaro încă din seara debutului în rol, mai 2023, apreciindu-i interpretarea prin implicarea totală și veridicitatea conferită rolului și am în vedere vocea, gestica și mimica, interacțiunea cu celelalte personaje, într-un singur cuvânt, un Figaro captivant. Aplauzele de la final stau mărturie și spun aproape totul, dacă nu chiar totul. În foarte scurt timp, nu greșesc deloc în afirmația pe care o fac, baritonul Mihai Damian va deveni oaspete drag al scenelor lirice din țară și de peste hotare.

David Crescenzi, dirijor spectaculos, nu se dezminte. Cu toate inserțiile din Mozart, Chopin, Francis Lai, conduce cu mână sigură, asigurând omogenitate orchestrală (planuri ce valorifică frumusețea muzicii rossiniene), interpretativă la nivel de soliști și cor(vocalitatea belcanto-ului), claritate și plasticitate a limbajului muzical pentru caracterul direct al comunicării. În parametrii optimi, Orchestra ONR, cu alte valențe în a doua reprezentație. Corul la înălțime, munca lui Corneliu Felecan se vede, este de apreciat.

Grație scenografiei admirăm frumusețea artistică a unui oraș cu o vechime istorică apreciabilă. Costumele ajută la construirea și definirea fiecărei tipologii în parte. Mișcarea scenică asigură cursivitatea și coerența acțiunilor, dar și evidențierea relațiilor interumane, dialogurile pe axa dirirjor-soliști-coriști-dansatori. Și mă opresc aici. Bărbierul din Sevilla va avea parte de alte reprezentații, le așteptăm cu interes și mai ales, cu încredere, încredere în calitatea actului artistic în primul rând.

Demostene Șofron

Foto Nicu Cherciu

 

 

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut