Opera Aperta 10 | Orchestra Regală de Tineret a Filarmonicii clujene, bucuria de a face muzică

Am așteptat cam mult timp și nu numai eu, reîntâlnirea cu Orchestra Regală de Tineret a Filarmonicii Transilvania. Inspirat invitată în festivalul internațional Opera Aperta și, mai mult, invitată cu un program atractiv încă de la prima piesă- Uvertura Coțofana hoață de Rossini, continuat cu Fantezia de concert pe teme din opera Rigoletto de Luigi Bassi, Fantezia Carmen pentru flaut și orchestră de Georges Bizet și, tot de Bizet, Suita Arleziana nr 2-și cu doi soliști de care sigur vom mai auzi, flautista Ruxandra Rus și clarinetistul Vlad Oberșterescu, dirijor Vajda Gergely/Gregory, asistent dirijor Krisztian Malicski.

Uvertura Coțofana hoață, cel puțin pentru o orchestră de tineret, este o probă serioasă de precizie ritmică și de omogenitate, probă trecută cu brio. Fantasia da concerto su temi del Rigoletto de Luigi Bassi este una dintre piesele de virtuozitate pentru clarinet, combinație a tehnicii strălucitoare cu expresivitatea vocală specifică lui Verdi. Fantaisie brillante sur Carmen, cunoscută drept Carmen Fantasy, de Francois Borne, pe teme din opera Carmen de Bizet, este echivalentul pentru flaut al fanteziei lui Bassi pentru clarinet, demonstrație de agilitate, control al respirației, eleganță a frazării. Am remarcat sunetul luminos al Ruxandrei Rus, tehnica sigură în registrele înalte, naturalețea și rafinamentul, aplauze meritate. Meritate atât pentru Vlad, cât și pentru Ruxandra. Îmi doresc să-i mai vedem în concerte sau recitaluri camerale.

Suita Arleziana nr 2 de Bizet a oferit orchestrei ocazia de a-și etala toate compartimentele, iar pentru dirijor ocazia de a găsi echilibrul dintre culoarea orchestrală și ritmul viu al muzicii provensale. Orchestra? Firesc pentru o orchestră de tineret, au existat și câteva imperfecțiuni (sigur vor dispare odată cu experiența dobândită în timp, de la un concert la altul), dar ele nu au umbrit deloc bucuria muzicii și calitatea artistică a întregii seri. De apreciat energia cu care tinerii instrumentiști au abordat fiecare lucrare. De amintit entuziasmul și dăruirea, seriozitatea și bucuria de a face muzică, talentul și muzicalitatea, pasiunea și potențialul, garanții ale reușitelor următoare.

Mi se pare interesantă ideea programului, cu primele trei lucrări legate de lumea operei (Rossini, Verdi, Bizet, care cer intervenții precise) și un final cu Arleziana ce readuce muzica lui Bizet în forma ei orchestrală originală-sunete ample, atacuri expuse-, în spiritul unității de concepție.

Un titlu de rezonanță-Symphopera, mixaj al simfonicului cu universul operei-, Rossini, Verdi, Bizet, Bassi, Borne, doi soliști de viitor și cu potențial de a deveni profesioniști consacrați, o Orchestră care-și caută drumul, fără a ignora faptul că perfecțiunea se dobândește în timp printr-o muncă susținută. La care se ajunge nu numai prin eforturi proprii, ci și prin implicarea profesorilor de specialitate, a dirijorilor, familie unită în jurul unei singure idei, performanța artistică.

Veți recunoaște și dumneavoastră, iubitori ai muzicii clasice, sunt seri care rămân în memorie. Cum rămâne și cea din seara zilei de marți 23 iunie.

Demostene Șofron