Onorat de nominalizare, dar neinteresat de post

Ştirea că președintele în exercițiu al României ar putea fi numit în fruntea Consiliului European nu e chiar o bombă, după care să destupăm șampanii și să lansăm un foc de artificii. Nici chiar Iohannis nu-și vântură foarte convingător coada precum patrupedul în așteptarea stăpânului să-l scoată la o plimbărică prin parc. Știrea nu e în nici un caz de prime time, înțelegând că deja a fost fumată, dar se naște următoarea întrebare: De ce Iohannis nu se dă în vânt pentru o funcție cel puțin onorantă?

Cert este că pe lista candidaților la funcția respectivă se mai află premierii Belgiei, Luxemburgului și Portugaliei. Nu i-am nominalizat întrucât numele acestora contează prea puțin pentru noi. De remarcat că Angela Merkel, care și-a anunțat ieșirea de pe scena politică, nu este interesată de acest post. Ei bine, dintre aceștia patru se va alege următorul lider al Consiliului European, adică al celui care îl va înlocui pe Donald Tusk, polonezul care ne-a vrăjit în ianuarie, la ceremonia de deschidere a președenției române a Consiliului Uniunii Europene.

Mandatul leșului expiră de ziua națională a României. Revenind, actualitatea șefiei Consiliului European este explicată de contextul în care la Bruxelles încep negocierile pentru șefia principalelor instituții la nivel continental: Comisia Europeană, Consiliul European, Banca Europeană și Parlamentul European. Desigur, marea miză este șefia Parlamentului European, astfel că președenția Consiliului European, al cărei candidat este și Klaus Iohannis, trebuie percepută ca mai degrabă simbolică. Sunt surse care vorbesc de o funcție birocratică, care prezidează summit-uri și negociază acorduri. Deci nu e o miză foarte atractivă, cu atât mai mult pentru Klaus Iohannis, în calitatea lui de președinte al României și de viitor candidat la principala funcție din stat. Înțelegând că un nou mandat la Cotroceni este, cu siguranță, mai atractiv, mai ofertant. Mandatul domnului Iohannis ca șef al statului se termină în luna decembrie a acestui an, or Guvernul este obligat să organizeze alegeri prezidențiale cu o lună mai devreme.

Ce se  întâmplă dacă, totuși, Iohannis ia drumul Bruxelles-ului? În mod constituțional, interimatul la Cotroceni îl va asigura președintele Senatului, nimeni altul decât Călin Popescu Tăriceanu, căruia DNA-ul îi suflă în ceafă vânt de…pușcărie. O astfel de permutare, deloc SF, nu-l aduce în față atât pe Tăriceanu, cât mai ales pe Victor Ponta, având în vedere prietenia dintre cei doi. Dovedită în baza a ce? A artificiului politic  din 2014, când președintele Senatului a format ALDE și a rămas la guvernare lipit de Ponta ca timbrul de plic. În fine, potrivit expresiei „între două nu te plouă”, președintele cu două viteze, încet și foarte încet, are de ales între o funcție simbolică, protocolară, care se potrivește ca o mănușă unui reprezentant est-european, susținut în acest moment de popularii europeni, care pozează în cel mai puternic grup politic european, și un nou mandat la Cotroceni. În plus, Iohannis pare mai preocupat de implementarea referendumului pentru justiție, jucăria care a făcut coadă la secțiile de votare. Așadar, președintele României este onorat de nominalizarea sa la șefia Consiliului European, însă Cotroceniul atrage ca un magnet.

Cristian FOCȘANU