OMAGIUL ÎNVĂŢĂCEILOR

Scriitorul Aurel Podaru mi-a transmis de curînd un exemplar din Răsunetul cultural, nr. 11/2014, supliment cultural şi artistic realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud. Citesc cu multă plăcere editorialul (Aniversări) semnat de redactorul şef, scriitorul Andrei Moldovan, dar şi textele aflate pe pagina IV, semnate de foşti studenţi ai Maestrului – prof. univ. dr. ION VLAD – scriitorii Mircea Peteanu, Olimpiu Nuşfelean, Maria Tofana, precum şi de scriitorul cu altă pregătire profesională, Aurel Podaru, invitat de un prieten, pe atunci student la Filo, poetul Vasile Vlad, stabilit la Turda, să asiste la un curs susţinut de Maestru. Acel curs era opţional iar aula era plină întotdeauna, fiindcă studenţii veneau să adauge cunoştinţe trebuincioase pentru profesia lor în formare, cît şi pentru edificarea unei culturi polivalente.

Cursul opţional devenise un veritabil magnet spiritual, datorită înaltei pregătiri teoretice, dar şi artei rostirii cuvintelor adunate în sintagme, propoziţii, fraze, calităţi indubitabile, demonstrate de ilustrul profesor universitar. Principala menire a Profesorului, subliniază Ovidiu Nuşfelean, a fost aceea de a forma „cu rigoare, metodă, exigenţă profesori de literatură”, nobilă menire, înfăptuită impecabil. La cursul de teoria literaturii, afirmă Mircea Petean, Profesorul se lăsa fascinat „de geneza şi metamorfoza formelor literare, mai degrabă decît de o carte sau de un autor anume”. Maria Tofana evidenţiază calităţile pedagogice ale celui aniversat: „… un profesor deosebit, care a ştiut să pătrundă în sufletul studenţilor săi.”

Pentru invitat-student la Agronomie – cursul Profesorului a constituit prilej de reîntîlnire cu cîţiva dintre consăteni. Timpul petrecut în amfiteatru a devenit un veritabil festin literar, trăit cu exuberanţă de Aurel Podaru, originar din Tritiu/ Triteni, localitate în care s-a născut Pavel Dan: “Mama mea a fost colegă de clasă (în clasele primare) cu Pavel Dan. De la ea am auzit prima oară numele prozatorului (…) Amfiteatrul era neîncăpător şi, într-o linişte totală Profesorul a vorbit vreo două ore, despre … Înmormîntarea lui Urcan bătrînul. Despre Urcăneasa şi Urcan bătrînul, despre Valer al lui Beder, Ana lui Triloiu, Simion şi Ludovica lui Piţuş, popa Tiron… Rudi… Dumnezeule! Mă gîndeam în timp ce vorbea Profesorul, de oamenii ăştia eu auzisem încă din copilărie, pe unii dintre ei îi şi cunoşteam, mă întîlneam cu ei prin sat, le dădeam bineţe…”

Finalul acestor mărturisiri transmite cititorului starea de satisfacţie a studentului invitat la curs, că despre unii consăteni din Tritiu vorbeşte un om luminat, profesor universitar, însă şi pentru că rădăcinile lui se află în aceeaşi comunitate, unde au rămas şi rădăcinile mereu viguroase ale consăteanului Pavel Dan, scriitor cu renume, plecat prea repede în lumea umbrelor: „Nu mai aveam stare, mă foiam pe scaun, îmi frecam palmele pe sub masă. Pînă cînd n-am mai rezistat şi m-a luat gura pe dinainte: Ăştia-s consătenii mei, Vasile! i-am şoptit prietenului meu, dar suficient de tare ca să audă toată suflarea din amfiteatru. Toate privirile s-au îndrepat spre mine în momentul acela. Profesorul şi-a întrerupt discursul, m-a reperat repede, cum s-ar zice şi, îndreptîndu-şi degetul arătător spre mine, m-a întrebat: Şi dumneata eşti din Triteni? De aici a plecat totul. Întîlnirea mea cu Profesorul Ion Vlad a însemnat totodată şi întîlnirea mea cu Pavel Dan – marele meu consătean. După 50 de ani de la acea întîlnire avea să apară ediţia critică Pavel Dan a operei complete, realizată de semnatarul acestor rînduri, cu Studiu introductiv de Andrei Moldovan”

Toţi semnatarii articolelor omagiale adresează Profesorului sincera şi luminoasa urare: La mulţi ani cu sănătate! Cu aceeaşi sinceritate şi cu aceeaşi veneraţie îmi alătur semnătura sub urarea adresată de învăţăceii de ieri, scriitorii de azi.

Mircea Ioan CASIMCEA