Omagiu formei şi culorii în creaţia pictorului Constantin Blendea

 Expoziţia retrospectivă deschisă în perioada 28 iunie-5 august 2012 în sălile Muzeului de Artă Cluj-Napoca reuneşte o serie de lucrări din diferite etape, semnificative şi relevante, din creaţia pictorului Constantin Blendea.

Tematica picturilor prezente este restrînsă la cîteva subiecte devenite adevărate laitmotive, pe care artistul le-a reluat cu rigurozitate în întreaga sa carieră. Cu pregnanţă natura statică ne invită într-un spaţiu intim, solitar, spaţiu recompus în care stau alături: vase de ceramică, flori, fructe, talere deschise, ori potire ample. Elementele figurative şi recognoscibile alcătuiesc un dialog plastic, dînd sentimentul unei permanente întoarceri în aria ancestrală, arhaică a satului românesc. Ele istorisesc parcă un limbaj străvechi, transpus într-o rostire rafinată şi pacifistă, pe care creatorul le-a realizat în nuanţe armonioase cu dominante cînd luminoase şi deschise, cînd întunecate şi umbroase, cîteodată ele regăsindu-se împreună în acelaşi tablou.

Cele cîteva compoziţii intitulate Vecinele, 1978, ori Ecou ancestral, 1982, surprind trei figuri feminine dispuse simetric, înveşmîntate în straie populare, acestea fiind singurele lucrări ce oglindesc chipul uman.

Seria mică de peisaje din Italia, numite Arhitecturi italiene, impresionează printr-un cromatism cald, în care ocrul galben şi roşul englez, alături de alb, se orchestrează într-o paletă dominantă sensibilă şi subtilă.

Compoziţiile monumentale domină expoziţia, ele demonstrînd o abilitate acerbă spre spaţii în mişcare, în profundă deschidere, precum şi preferinţa artistului spre suprafeţe impozante, grandioase.

Printre pînzele ce ilustrează tema zborului şi care, de fapt, constituie tema majoră a lucrărilor se poate reţine lucrarea denumită Mişcare în spaţiu, din anul 1990. Formele geometrice asemănătoare cu cele ale unor aripi plutitoare se înlănţuie armonios pe suprafaţa limitată a pînzei, dînd sentimentul înălţării. Acordurile de albastru cobalt şi ceruleum stau împreună cu cele ale negrului, siennei arse şi a roşului delicat ce apare în cantităţi minore înviorînd cu linii sau puncte suprafaţa.

Dominanta lucrărilor este cea a unor structuri geometrice echilibrate, luminoase, liniştite, calme, din care nu lipseşte evenimentul plastic.Totul îţi dă senzaţia de desprindere, plutire, zbor, contopire cu spaţiul cosmic. Formele pictate se îndreaptă spre un tărîm spiritual, ascendent. Structurile de tip coloană, tema păsării şi a zborului, formele semicirculare în mişcare îl apropie pe Constantin Blendea de universul creaţiei lui Brâncuşi. Nimic prea mult şi nimic prea puţin atunci cînd pictorul îşi alege drept model geometria.

Modulaţia tuşei de culoare stă într-un raport calm pe suprafeţele monumentale ale fondurilor. Culorile, mai întotdeauna pastelate, cu dominante de alb şi gri, aşezate în ritmuri şi pe suprafeţe succesive, ne duc cu gîndul – prin delicateţea raporturilor şi prin pensulaţia lor topită – la picturile afectuoase ale lui Giorgio Morandi.

Sentimentul pe care îl trăieşti în faţa pînzelor lui Constantin Blendea este unul asemănător cu cel al tăcerii, simplităţii, al devenirii în zbor sau al înălţării; pare că în faţa lor cuvintele şi-ar pierde sensul şi ar trebui să păşeşti în linişte spre a le înţelege frumuseţea lor lăuntrică.

Ca ultim învăţăcel al maestrului Constantin Blendea, îi evoc amintirea şi doresc să atingă înălţimile celeste, pînă la aripile serafimilor pe care le-a pictat cu atîta dragoste, pasiune şi credinţă.

Lect. univ. dr.
Marcel MUNTEAN