Oglinda retrovizoare. MEDALION CORNEL UDREA

• de aniversarea Domniei sale şi a Zilei Internaţionale a Teatrului •

Hotărât lucru, anul 1979 a adus o cotitură importantă în proza umoristică românească, prin apariţia volumului „Obiceiuri de nuntă la cangurii şchiopi”, de Cornel Udrea, carte apărută la Editura „Dacia”, lector Mircea Opriţă.

Puţini ţin minte, sau ştiu că, în 1975, la Editura „Albatros” apărea, în colecţia de buzunar, volumul „Cu alte cuvinte”, într-o companie onorantă: Ilf şi Petrov, Haşek, I.L. Caragiale, o carte ce semna actul de naştere a lui Ahile Bilă. Apropierea onomastică era străvezie.

Cornel Udrea a propus un altfel de umor: ludicul filologic, trimiterile spre cultura generală, spre cartea citită, un mesaj de ţinută intelectuală, neîntâlnit până atunci.

Volumul, ajuns la ediţia a XIII-a a devenit o carte căutată, furată, citită colectiv, dusă peste graniţă, cititorii , tot mai mulţi descoperind ceva nou, sărit din cutumele poveştilor cu chelneri sau chiulangii în 8-ul productiv.

Valentin Silvestru, într-un târziu benefic, şi-a afirmat cu modestie, meritul de a-l fi descoperit pe Cornel Udrea. Adevărul este altul: Cornel Udrea fost, dacă se poate spune aşa, intuit de Horia Bădescu, la Radio cluj, cel care a ştiut că dincolo de aparenţa jovialului şi colocvialului spunător de bancuri, se află un umorist serios. Asta se întâmpla în 1970, când cu emisiunea în premieră „Umorul de la A la Z” la Radio Cluj, avându-i ca autori pe Horia Bădescu, Cornel Pop şi colaboratorul Dorel Vişan.

Cărţile dinainte de 1989 „Mersul pe jos”, „Duminică la iarbă verde”, lector Ştefan Damian, şi sub atenta privire a lui Vasile Igna şi a lui Alexandru Căprariu, au consolidat un nume şi o primă certitudine de operă literară umoristică.

Curios, dar explicabil, critica nu s-a ostenit să scrie despre cărţile lui Cornel Udrea. În continuare, au fost ţinuţi la vedere Ion Băieşu, Tudor Mazilu, Valentin Silvestru, bucureşteni cu patalama.

Încă o valoare s-a adăugat la scrisul lui Cornel Udrea, prin colaborarea oblăduită de Tudor Vornicu, la Televiziunea română, în programele de divertisment. Şi astăzi se dau, în reluare, scheciurile lui Cornel Udrea, cu mari actori români reîntâlniţi şi în emisiunile „Ora veselă” sau în Teatrul Naţional Radiofonic.

Pe Cornel Udrea nu l-aţi văzut dând din coate pentru a fi şi el prins într-o poză de familie cu greii literaturii române, nici nu şi-a arogat merite la purtător.

Pe Cornel Udrea doreşti să-l întâlneşti, pentru că ştii: te va binedispune cu un banc, sau mai multe, noi, şi nici nu îţi îndeasă în mână o carte, cu rugămintea de a scrie despre ea şi despre autor, dacă se poate niţel superlativ .

Pe Cornel Udrea nu l-am întâlnit în partizanate, în obedienţe, sau aclamând un grup, un lider. Îşi cunoaşte valoarea; se ştie mai bine ca oricine.

Ce pot spune într-o încheiere provizorie? Cornel Udrea este cel mai important scriitor contemporan de proză umoristică, unul dintre importanţii noştri dramaturgi, de azi.

Radu VIDA