Ochi exoftalmici

RADU VIDA

S-au inflamat instituţiile media auzind vorbele deputatului conservator Owen Paterson. Şi nici persoanele particulare n-au rămas indiferente. Forumul e plin de trimiteri, directe sau indirecte, spre acele locuri în care britanicul nici că se gândeşte să se întoarcă. Dar împuţoşeniile supusului Graţioasei Sale Majestăţi nici nu… put chiar aşa de tare. Cu toate că şi el, ca şi românii despre care vorbeşte în dodii, se duce tot acolo la umblătoare şi trage apa chiar şi după vorbele de ocară, pe care le foloseşte împotriva altora.

Să analizăm!

Marea Britanie s-a culcat imperiu, s-a sculat cu Anglia la cearcăne şi s-a trezit Mică. Nu numai că nu are la cine a se răţoi, drept pentru care ciupeşte de fund pe cei care, aparent, par mai slabi decât ei. Înainte vreme,  portarul de la Parlamentul de pe Tamisa n-ar fi catadicsit să vorbească nici măcar despre preşedintele României. Darămite despre nişe muncitori destoinici, harnici, devreme aflători acolo unde pot să-şi câştige pâinea. Pentru ei şi familiile lor. Acum, feciorul ăsta de Paterson şi-a bulbucat ochii la populaţia care-l asculta prin cele cotloane, unde se vorbea despre Brexit şi s-a umflat în pene. Recunoscând un adevăr de care putem fi… proud: după ce se scoală cu noaptea în cap şi muncesc la culesul fructelor de sezon, românii fac treabă bună, cu grijă pentru munca prestată, spune deputatul. Şi adaugă: „Britanicii noştri nu ar face-o!”

Pe de altă parte, expresia aparent jignitoare a deputatului, ce flecărea – să nu uităm! – în faţa primului ministru, Bunicuţa-Theresa May, nu are nici o susţinere în realitatea imediată. Stângaci până şi în… miştourile pe care încerca să le facă, feciorul de casă săracă cu duhul de Owen şi Paterson spune că „Poate!”. Se îndoieşte, dar n-are dovezi că nu ştim să folosim telefonul mobil. Dar ştim să muncim la căpşuni. Odată că nu are nici un fel de documentaţie pe subiect. Cerşetori fără nici o clasă a trenului cu care au ajuns în Englitera, ţărănci în vizită pe Trafaglar Square, mame bătrâne ce zboară cu Wizz să-şi vadă nepoţii cum cântă prin cele orchestre de nobili englezi, ţigani şătrari străbătând drumurile Scoţiei sau maniaci ai travaliului ce fac legea în Irlanda, orice român de la 3 ani în sus foloseşte telefonul mobil! Şi, spre deosebire de britanicii îngâmfaţi pentru o istorie deloc măgulitoare, muncesc. Oriunde. Cu spor. Mi-ar fi plăcut, dragi cititori, să reproduc zemoasele înjurături la adresa celor declarate de Owen. Ar cădea şi hârtia şi net-ul în genunchi şi s-ar prăpădi de râs, tocmai pentru că  nenorocitul de „fuck” nu poate face concurenţă imaginaţiei spumoase al celor ce mânuiesc, cât de cât, limba română. Am reţinut însă un răspuns: cică, nu folosim telefonul mobil pentru că noi, românii le facem soft-ul. Sper ca urmaşul îndărătnic din parlamentul republicanului Cromwell să nu ştie limba noastră şi nici să nu aibă cine să-i traducă acest adevăr. I-ar reintra ochii în orbite şi n-ar mai avea nici limbă, nici suflu să încerce penibile cuvinte de ocară.

Rezultă, aşadar, din toată mizeria asta, cu care Owen vroia să ne discrediteze, că muncim mai bine, chiar şi în exprimări necalificate, decât el, cel calificat să facă legile britanicilor autoexcluşi din toţi şi toate. Nu ştiu pe unde vor scoate cămaşa: dacă pleacă ai noştri din Insulă, britanicii vor rămâne ca în secolul XVI; dacă rămân, vor fi cu un deget deasupra nasului ieşit din haznaua în care, singuri, s-au vârât. Servitorii Lordului John poa’ să poarte frac şi mănuşi albe, dar tot le ţâţâie turul pantalonilor. Tratativele cu UE sunt mai dure decât se aşteptau, guvernele celor 27 refuză să poarte negocieri pentru divorţ fără activarea articolului 50. Întreb şi eu, aşa nevinovat şi fără să jignesc pe nimeni: Cine e în deep shit? Şi de ce beleşte ochii Owen la întrebarea aceasta?