Observator teatral: Actorul Petre Băcioiu și memoria teatrului

Ziua mondială a teatrului (27 martie) s-a prelungit literalmente la Cluj cu ziua locală a teatrului, prin evenimentul din 3 aprilie, când a avut loc spectacolul-dialog Față – Verso. O poveste de teatru cu actorul Petre Băcioiu în sala studio Euphorion a Teatrului Național „Lucian Blaga”. Concept și moderator: actrița Narcisa Pintea. De fapt, este vorba despre o inițiativă cu bătaie mai lungă, o deschidere spre cunoașterea din interior a artei scenice și a personajelor care o animă. Narcisa Pintea, consultant artistic al Teatrului Nțional, își propune să invite periodic artiști reprezentativi ai scenei românești care au activat sau activează și în prezent pe scena clujeană. Proiectul susținut de Asociația Culturală Top Art N&A Cluj-Napoca a început așadar cu „poveștile profesionale și personale” ale îndrăgitului actor Petre Băcioiu. Spectacolul dialogat a fost împletit cu secvențe muzicale întreținute de invitații speiali Rareș Munthiu (vioară), Silvana Ghermet (vioară), Mihai Oșvat (violă) și Daniel Demian (violoncel). O plăcută seară de muzică și evocări actoricești cu iz nostalgic.

​La cei 74 de ani ai săi, la aproape cinic decenii pe scena Naționalului clujean, Petre Băcioiu este un sac plin cu povești picante din istoria teatrului. Spirit cartezian (cum îi place să se autodefinească), dar cu sensibilitate vibratilă și empatică în construirea rolurilor care i s-au încredințat, actorul clujean este un povestaș iscusit, înzestrat cu un acut simțul al umorului. Mucalit și bonom, el are aerul unui bon viveur îngăduitor cu semenii, dar exigent cu sine. În afara scenei, l-am remarcat, illo tempore, la Comisariatul Militar de pe Strada Aviator Bădescu, atunci când am fost convocați pentru clarificarea situației militare sau recrutare. Făcea spectacol, cu toate că nu pe scenă. Un grup format din vreo douăzeci de inși înfricați de armată se adunaseră în jurul lui. Actorul din el strălucea, vrăjea. Spunea bancuri cu o dezinvoltură cuceritoare, spărgând atmosfera glacială din jur. Le spunea degajat, dezinvolt, unul după altul, mitralint, aș spune, cum numai pe Cornel Udrea l-am mai auzit să o facă spre deliciul prietenilor.Desigur, Petre Băcioiu o făcea ca un profesionist, cu șarmul și limbuția unui vorbitor din sud. S-a născut la Pitești în 15 martie 1950. De la sine înțeles că locvacitatea l-a ajutat în meserie. I-a facilitat accesul spre roluri diferite ca structură interpretativă și temperament. Și amintirile despre rolurile jucate și regizorii cu care a lucrat au început să curgă în valuri înțesate de limbaj colorat, specific, extrem de viu, proteguitor față de valorile teatrului. În câteva fraze a conturat profilul unor mari regizori precum Aureliu Manea, Vlad Mugur, Mihai Măniuțiu, Victor Ioan Frunză sau Andrei Șerban. În timpul unui intermezzo muzical, au fost proiectate pe o pânza din fundal fotografii din spectacolele în care a jucat. Amintiri, nostalgii, succese. Păcat că titlurile spectacolelor respective au ajuns să fie mai puțin vizibile, în partea de jos a ecranului, înghesuite printre picioarele muzicanților.

​Narcisa Pintea, realizatoarea întâlnirii, și-a programat seria întrebărilor în două reprize: fața văzută a actorului sub luminile rampei, împlinirile și reversul, ascunzișurile, negativele din viața de culise, eventuale cancanuri exploatate de presa de scandal. Ei bine, partea a doua Versonu prea i-a reușit, întrucât Petre Băcioiu este un om echilibrat, iubitor de oameni, responsabil cu ceea ce-i iese pe gură și evocările lui nu au avut zone umbroase. Numai amintiri frumoase și cuvinte elogioase are despre partenerii din teatrele prin care a trecut: Teatrul de Nord din Satu Mare și Teatrul din Turda, devenit între timp Național. Cât despre temperamentul lui actoricesc e suficient să-i întrebăm personajele. Palmaresul lui este impresionant (în teatru și film, căci are și câteva contribuții actoricești remarcabile în lumea filmului). Memorabile rămân: Robert din Logodnicile aterizează la Paris alături de Florin Piersic (2001), Gonzalo din Furtuna în regia lui Gabor Tompa (2019), Osric din Hamlet-ul lui Vlad Mugur din 2001, Spirache din Titanic vals din 1998, Ludovic din Becket (1996), Varlaam din Omul cu mârțoaga (1985), Contele din Hangița alături de Maria Munteanu (1979), Pictorul din A treia țeapă (1978). Se poate constata că rolurile comice l-au prins mai bine și i-au oferit posibilitatea de a-și pune în evidență talentul. În calitate de regizor a pus în scenă remarcabile piese pentru copii iar ca scenarist și interpret a dat strălucire unui spectacol original – O noapte la Union (2005), apetența pentru comedie statornicindu-i profilul de actor comic cu excepționale calități pentru teatrul de revistă. Întâlnirea propusă de Narcisa Pintea a convins spectatorii că memoria teatrului clujean este o pagină vie,nescrisă, în cariera artistică a lui Petre Băcioiu. Dialogul dintre cei doi actori a atins o coardă sensibilă în sufletul celor cu păr alb pe la tâmple. A reușit să aducă timpul înapoi pentru o oră și jumătate, acel timp fast, auroral al începuturilor, când actorul omagiat azi spunea bancuri în curtea Comisariatului Militar.  

Adrian ȚION