Obiceiul lolelor de la Agnita

În fiecare iarnă, la Agnita, în judeţul Sibiu, are loc o sărbătoare săsească atestată documentar încă din anul 1689 şi care este menită să alunge iarna grea şi spiritele rele. Obiceiul spune că manifestarea lolelor este una extrem de gălăgioasă, care implică pocnete din bici, clopote şi alte elemente cu sonoritate mare.

Carnavalul şi obiceiul lolelor a fost descris încă în anul 1882 de Franz Friedrich Fronius. Obiceiul lolelor s-a practicat de-a lungul secolelor, fiind format dintr-o paradă a meşterilor, calfelor şi a breslelor. Întrucît în anul 1872 practicarea meşteşugului tradiţional în bresle a fost interzis, obiceiul lolelor a fost dat uitarii pentru 39 de ani. În 1911, meşterii breslelor s-au hotărît să reînvie acest vechi şi important obicei la Agnita, încălcînd interdicţia impusă. Sărbătoarea a fost practicată cu mult fast, însă odată cu venirea războiului, a fost întreruptă din nou, ultima paradă avînd loc în 1941. Cu plecarea masivă a saşilor din România, obiceiul a început să fie adoptat numai de populaţia românească locală, după care evenimentul a fost iarăşi interzis pînă în anul 1969. Astfel, în 1969, tradiţia este reluată dar numai pînă în anul 1990, cînd este din nou întreruptă din cauza vremurilor grele.

În urmă cu cîţiva an i, obiceiul a fost reluat iar la Agnita. După mai bine de 40 de ani, obiceiul este supus unei organizări mai riguroase: se stabilesc costumele care pot fi purtate, elementele reprezentative ale breslei dar şi obligativitatea pentru fiecare lolă de a avea un număr de identificare. Obiceiul lolelor se practică azi atît în Transilvania, cît şi în alte zone din Austria, Elveţia şi Germania, dar cel mai frumos se serbează, totuşi, la Agnita. Astăzi, sărbătoarea şi-a păstrat specificul, fiind adînc preţuită de oamenii din Agnita, anul trecut serbîndu-se aici chiar 100 de ani de existenţă traditională, la care au participat nu numai saşi autohtoni, dar şi saşi plecaţi de ceva vreme în Germania. An de an, numărul lolelor este în creştere, sărbătoarea fiind şi un bun prilej pentru cei plecaţi din Agnita să se întoarcă acasă, pentru a rememora momente din copilărie.

Alaiul sau parada lolelor simbolizează înmînarea lăzii de breaslă noilor conducători de breaslă şi calfelor, fiind însotit de personaje costumate comic, “lole”, care protejează lăzile. Ele sînt personaje foarte gălăgioase şi mascate, care trebuie să însoţească alaiul ce transportă lada cu obiectele de valoare ale fiecărei bresle. Denumirea de “lole” provine de la felul în care vorbesc sub mască, un adevărat “bîlbîit”. Costumul lolelor este alcătuit dintr-o haină din pînză albă pe care se cos bucăţi de zdrenţe negre şi colorate, pînza de dedesubt fiind vizibilă la mişcare, şi o mască pictată pe faţă. Alaiul de lole cuprinde 10-30 persoane (rude, vecini, prieteni), conduse de “tatăl de vecinătate”. Prin pocnete şi zgomotul talăngilor, ei alungau spiritele rele şi încercau să alunge iarna geroasă. Grupurile erau formate din femei, barbaţi, dar şi copii între 4-7 ani. Parada se încheia în faţa Primăriei, unde se intona imnul Transilvaniei şi se făceau urări de sănătate şi prosperitate pentru Noul An. Punctul culminant al serii era reprezentat de ridicarea măştilor tuturor participantilor. După ora 17, lolele se împărţeau în grupuri pentru a merge la case, unde beau vin, mîncau sarmale şi gogoşi, petrecînd pînă dimineaţa, la un adevărat bal al lolelor. Turiştii şi trecătorii sînt şi astăzi atraşi la serbarea aceasta de înfăţişare a lolelor, cît şi de zgomotul pe care acestea îl produc, dar şi pentru că ei primesc gogoşi deosebite, făcute încă după o reţetă veche, tradiţională săsească.

Reaprinderea acestui frumos obicei săsesc aduce împreună, an de an, nu numai pe cei din Agnita şi din zonele învecinate, dar şi pe saşii plecaţi din tară, motiv pentru care ne-am hotărît şi noi, un grup de la Forumul Democrat al Germanilor din România – Filiala Cluj, să participăm la acest eveniment tradiţional, care va avea loc la Agnita, în 1 februarie 2015.

Dr. Liana Monica Deac