Obama a rămas mult timp prudent în privinţa problemei rasiale din SUA

AFP

Primul preşedinte de culoare al Statelor Unite, Barack Obama, s-a arătat multă vreme prudent în privinţa problemei sensibile a relaţiilor interrasiale, pînă la declaraţiile sale foarte personale din iulie, pe subiectul cazului Trayvon Martin, un tînăr de culoare ucis în februarie 2012, în Florida, în urma unei altercaţii cu un alb care făcea pază în cartier.

La cincizeci de ani după “Marşul spre Washington”, unde Martin Luther King rosteşte în faţa memorialului Lincoln discursul I Have a Dream, Obama va rosti şi el miercuri o cuvîntare pe treptele Memorialului Lincoln.

Instalarea lui Barack Obama la Casa Albă a concretizat, pentru unii, “visul” pastorului din Atlanta: o zi în care “copiii de culoare vor putea să se ia de mînă cu copiii albi”.

Însă problemele apărute de-a lungul ultimilor cinci ani şi modul în care a reacţionat preşedintele la acestea au arătat că SUA rămîn marcate de istoria lor, este de părere Kareem Crayton, profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Carolina de Nord (sud-est).

“Pe de-o parte, Statele Unite sînt obişnuite să aibă un preşedinte şi o familie de culoare care să-i reprezinte, însă, pe de altă parte, în privinţa problemelor rasiale, preşedintele n-a făcut decît să reacţioneze” la evenimente, nu să le anticipeze. Abia în urma unei controverse provocate de o serie de declaraţii inflamatorii ale pastorului său, Obama, pe vremea aceea candidat la învestitura democraţilor, şi-a pronunţat primul mare discurs pe acest subiect, la 18 martie 2008, la Philadephia.

În acel discurs, Obama a deplîns “impasul rasial în care sîntem blocaţi de ani de zile” şi şi-a exprimat speranţa de a vedea americanii “lucrînd împreună pentru a depăşi unele din vechile noastre răni”.

“Vechile răni” i-au fost amintite curînd, însă, atunci cînd a trebuit să-şi ceară scuze, în iulie 2009, după ce a calificat drept “stupidă” arestarea unui prieten de culoare şi a speculat asupra unor motivaţii rasiste, fără a cunoaşte toate elementele, reacţie care a stîrnit controverse.

Obama, care a fost reales în noiembrie 2012 graţie susţinerii din partea minorităţilor – 59% din alegătorii albi l-au ales pe adversarul său republican -, a aplicat strategia de “a nu atrage atenţia asupra apartenenţei rasiale şi de a insista asupra unificării”, potrivit prof. Crayton.

Recent, însă, preşedintele american şi-a schimbat atitudinea, în special pe subiectul cazului Trayvon Martin, un tînăr de culoare ucis în februarie 2012, în Florida, în urma unei altercaţii un alb care făcea pază în cartier. Acesta din urmă, George Zimmerman, a fost achitat în iulie.

“Acum 35 de ani, aş fi putut fi Trayvon Martin”, a declarat atunci Obama, în faţa presei. Adoptînd un ton plin de emoţie, şeful de stat a vorbit de “o istorie care nu dispare” pentru afroamericani şi a mărturisit că s-a simţit stigmatizat, la un moment dat, din cauza culorii pielii sale.

Totuşi, a adăugat acesta, “nu vreau să pierdem din vedere faptul că lucrurile se îmbunătăţesc. Fiecare nouă generaţie pare să facă progrese în privinţa comportamentului”.

O parte din comunitatea de culoare doreşte însă de la preşedinte mai mult decît empatie, susţine Jody Armour, profesor de drept la Universitatea din California de Sud, evocînd diferenţele imense care persistă între ratele de încarcerare şi de şomaj între americanii de culoare şi cei albi.

Obama “se află în cel de-al doilea mandat şi nu mai există presiunea unei realegeri care să explice lipsa de eforturi în favoarea celei mai oprimate comunităţi din SUA”, este de părere Armour.

Miercuri, Obama trebuie să definească “obiective specifice” de reducere a inegalităţilor rasiale pentru a-şi concretiza promisiunea electorală din 2008, aceea de a fi un “unificator”.